10 noiembrie 2008

Apari...


Închid ochii trupului şi încep să visez cu ochii sufletului... Te văd în depărtare cum te apropii spre mine.. nu-ţi desluşesc clar faţa.. nu văd ce culoare au ochii tăi, nu văd ce zâmbet ai... doar pot să mi te imaginez.. şi deja am emoţii că te creez în mintea mea ...
Parcă simt zâmbetul tău în mine, simt atingerile mâinilor tale pe trupul meu căruia îi era dor de afecţiune..
Chiar te simt foarte aproape.. îţi simt respiraţia... şi căldura trupului tău.. îmi şopteşti ceva la ureche, dar sunt prea emoţionată să aud... mă iei de mână la un moment dat şi începem să ne plimbăm ..
Eu te privesc curioasă... şi cu toate că ţi-aş pune o sumedenie de întrebări, totuşi mă abţin pentru că nu mai vreau să ştiu, ci doar să descopăr!
Ne oprim şi ne aşezăm pe iarbă unul în faţa celuilalt şi începi să-mi spui: "Vrei să ştii de ce am apărut tocmai acum?".. zâmbesc şi aprob nonverbal că vreau să ştiu...
Mă priveşti direct în ochi, ca şi cum ai pătrunde dincolo de mine sau mai bine zis în mine.. şi rosteşti cu o voce atât de blândă:  "Am apărut că era momentul, nu mai credeai că mai există bărbat care să te iubească... credeai că de iubire au parte doar unii oameni... ,dar am sosit şi am să te iubesc aşa cum mă iubesc pe mine.. nu-i aşa că sunt minunat?" .. sunt şocată de ce îmi spui .. în mare parte ai aşa dreptate.. cine eşti? mă întreb..
Ca şi cum mi-ai citi gândurile .. îmi iei mâinile şi le apropii de inima ta .. îţi simt bătăile inimii.. şi îmi zici cu atâta siguranţă: "Inima asta nu bate degeaba, şi deloc, întâmplător o simţi tu, acum! Bate cu un scop şi acela este: să cunoşti şi să simţi că iubirea e posibilă pe pământ!"... clar, îmi zic mie însumi, că am vedenii şi că eşti o fatasmă a minţii mele.. Nu mai am timp să mai gândesc ceva şi dintr-o dată îmi cuprinzi cu mâinile tale faţa-mi şi începi să mă săruţi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P