întuneric pe cărare...

Pleosc, pleosc, trosc... Cerul înstelat se vede printre crengile copacilor...
Tăcem... Nu avem cuvinte în aşa o linişte... Stăm cocotaţi la nici 1 m distanţă de pârâiaş pe rădăcina unui copac... Fumăm ţigara. Eu prima jumate şi el pe a doua. Aş avea multe să-i spun şi poate şi el are, dar nu... urmărim în apă cum luminile avioanelor se reflectă...
Timpul s-a oprit!