3 iunie 2010

Azi, ce mai e?


Explozii mii în suflet
Dans de frunze în copaci
Privire pătrunzătoare
Atingeri de inimi
Zâmbete
Comunicarea capătă forma de energie

Te privesc a nu ştiu câta oară şi nu mă satur, şi asta pentru că încă nu îmi vine să cred că ai aceeaşi vibraţie cu a mea. Ne cunoaştem de puţin timp, ceea ce mă determină să cred că, de fapt, timpul nu are nici o valoare, ci doar e o formă de a măsura... dar, ce să măsor? Ceea ce simt? Cum naiba să măsori nemăsurabilul? Dacă în clipele alea când sunt eu cu tu şi devenim noi în E=mc²  mi-ai privi sufletul şi ţi-ai da seama de realitatea irealităţii.

Un comentariu:


Spune, te rog! :P