22 octombrie 2010

răsfoiri în amintiri


Povestea începe undeva în interiorul minţii mele, nu aş putea spune unde mai exact, pentru că nici eu nu ştiu. Dar ce contează este că povestea începe.
Şi cum începe o poveste? Cu: "a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti".
A fost odată ceea ce şi astăzi este.
A fost ceea ce este tot sub formă de poveste.
A fost şi va mai fi poveste.
A fost pentru ca tu să crezi ce este.
A fost mereu aşa cum este.
A fost, este şi va fi poveste.

Când ai atâtea şanse să te bucuri de ceea ce este, poţi uita că faci parte din poveste. Să trăieşti liber, să ierţi şi să iubeşti ce este face parte tot din poveste.

Te naşti dintr-o poveste, tocmai, pentru a creea o poveste. Povestea vieţii tale. Poate cineva îşi va aduce aminte de tine şi cu siguranţă va povesti despre contribuţia ta în povestea sa.

Nu îţi permiţi să fii supărat! - pentru că ai pierde tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte.

Nu sunt de aici! - spunea veveriţa ghindei
Ba, eşti de aici! - îi răspunde ghinda
Nu-s şi nu vreau! - veveriţa continuă să îşi nege existenta
Eşti! Altfel, eu, cu cine vorbesc? - insistă ghinda
Hm... Da! Cum să neg ceea ce sunt când sunt? - veveriţa îşi revine

De multe ori poate ni se întâmplă să nu ne placa ceea ce este, dar când înţelegi că ceea ce este face parte din poveste, atunci este clar că începi a deveni poveste.
Vreau să îţi aud povestea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P