21 februarie 2011

Doi spiriduşi la un pahar de vorbă



În pădure se lasă uşor liniştea. Soarele a dispărut şi luna îşi face simţită prezenţa. Nici stele nu-s. Copacii formează cu ale lor formă diverse forme. Într-un tufiş se aude zgomot. Mă duc să văd despre ce e vorba, doar sunt unul dintre cei mai curioşi spiriduşi care există că, na', doar mă cheamă Curiosul. Nu fac nici doi paşi şi ţup apare în faţa mea Seriosul - spiriduş mult prea serios că eu aş fi adăugat la numele lui Foarte Seriosul.
- Ce e cu tine la ora asta pe aici? Şi ce tot faci zgmot? Nu vezi că-i noapte? - îl întreb curios. :)
- Caut să mă înveselesc cu 'ăst instrument numit violoncel. - răspunse mult prea serios Seriosul.
- Hahaha! Păi cu violoncelul te gasişi tu să te înveseleşti? Clar că nu degeaba ţi se zice Seriosul. Şi merge treaba? Te descurci să te înveseleşti? Că mi se pare mai mult că te amăreşti la ce zgomot poţi scoate cu ăl violoncel. - îi spun eu.
- Măi, Curiosule, ia mergi tu la culcare şi lasă-mă în ale mele. Poate că mie zgomotul 'ăst mă face să mă simt vesel. Te-a găsit pe tine acum să fii critic de muzică înveselitoare! Iaca, comedie la tine... - serios vorbi Seriosul
- Domnul Serios, hai, mai bine de lasă tu acel violoncel şi mergi de te culcă. Noaptea te va ajuta prin liniştea ei să ai un somn lin, dar poate vei visa veselie violoncelistică, mai ştii. Aşa. că eu zic: noapte bună!
Seriosul, părea să nu prea vrea, dar totuşi e serios şi, uneori, culmea mă ia pe mine Curiosul în serios şi merge să se culce. Clar a crezut că va avea vise cu veselie violoncelistică. Aş fi vrut să fiu curios în această noapte de ceva mai interesant, dar fu' bună şi astă întâmplare:
Serios ce vrea să devină Vesel în plină noapte cu ajutorul unui violoncel. Ce mister!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P