Ideea de SINUCIDERE este de fapt UN STRIGĂT PUTERNIC a întregii tale fiinţe că - VREI SĂ TRĂIEŞTI!

Revin la acest subiect: Ideea de SINUCIDERE este de fapt UN STRIGĂT PUTERNIC a întregii tale fiinţe că - VREI SĂ TRĂIEŞTI!

“Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie.” spunea Emil Cioran, dar ce ne facem când sinuciderea apare la vârste fragede sau chiar la vârsta maturităţii? Sunt foarte puţine persoane care nu s-au gândit niciodată până în prezent la sinucidere. Minunat! Dar o mare parte din oameni s-au trezit într-un moment din viaţă în care au avut gânduri de genul: ”Mai are rost să trăiesc? Dacă mor nu e mai bine? Scap de tot şi toate! Mai bine mor decăt sa sufar atat!” etc. Unii dintre ei au rămas doar la stadiul de a-şi pune întrebări legate de sinucidere şi au mers mai departe urmând cursul firesc al vieţii, dar, din nefericire, alţii şi-au găsit răspunsul semnului de întrebare a vieţii personale prin a comite fapta irevocabilă : sinuciderea. Rămâi mut şi împietrit când eşti anunţat că el sau că ea nu mai există pentru că aşa a vrut şi aşa a simtit să facă... dar am învăţat că nimeni nu trebuie judecat. Nu avem nici un drept să comentăm la adresa nimănui. Ea sau el nu se mai întorc! Discuţiile şi lamentările sunt fără folos în absenţa unei existenţe. Cel mai mult suferă cei apropiaţi şi e normal. Îmi pare rău pentru toţi cei care aţi pierdut astfel oameni dragi, dar poate povestea de mai jos o să vă aline suferinţa: "Era un om bolnav, care de multă vreme petrecea în suferinţă pe pat, mulţi ani la rând. Şi se ruga sărmanul om mereu : Doamne, de ce nu mă iei, că nu mai rezist ! Într-o noapte înaintea lui se iveşte un înger care-i spune : - Omule să ştii că tu suferi acuma pentru păcatele tale şi mai de folos îţi este să suferi aici decât dincolo ! - Sfinte, îngere, dar eu nu mai pot, iată de atâţia ani stau pe pat. Atunci, îngerul i-a zis : - Ce ai prefera ? Să mai stai pe pat câţiva ani de acum înainte, sau să mergi în iad 3 minute ? S-a gândit omul că trei minute nu e prea mult şi va rezista, aşa că a zis cu toată convingerea : - Decât să mă mai chinui pe pământ, mai mulţi ani, mai bine să stau în iad trei minute. Atunci îngerul i-a luat sufletul şi l-a coborât în iad, şi l-a lăsat acolo în chinuri. După o vreme a venit îngerul la om şi omul văzându-l i-a zis plângând: - Nu am putut să mă gândesc că şi îngerii mint ! - De ce spui aceasta, măi omule ? - Pentru că mi-ai spus că mă vei lăsa numai trei minute în iad şi apoi mă vei lua de aici, şi iată că de când m-ai lăsat tu aici au trecut 100 de ani! a spus omul, tânguindu-se. - Sărmane om, ţie ţi se pare că au trecut 100 de ani, dar de fapt să ştii că numai 1 minut a trecut de când te-am adus şi mai ai două de stat. - Sfinte, îngere, de este cu putinţă, te rog du-mă înapoi în trup, şi voi pătimi cu bucurie acolo zeci de ani, sau oricât va vrea Dumnezeu, decât să mai stau aici măcar o singură clipă ! Şi a găsit omul milă, şi îngerul a întors în trup sărmanul lui suflet, unde a mai petrecut câţiva ani, apoi s-a stins în pace mergând la Dumnezeu.
http://www.youtube.com/watch?v=cFXjfJISHUA&feature=share
Un dezastru înseamnă o schimbare. Este o şansă deghizată, în straie prea largi. Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece, chiar dacă toate trec şi totuşi nu toate sunt trecătoare, pierderea unei fiinţe dragi e într-adevar o tragedie, dar cu înţelepciune timpul vindecă. Cauţi problemele inconştient pentru că ai nevoie de darurile lor. "Oamenii se urăsc pentru că se tem unii de alţii; se tem pentru că nu se cunosc, nu se cunosc pentru că nu comunică." M. Luther King
Fiecare dintre noi avem o poveste de viaţă. Mă gândeam că dacă fiecare om ar ţine un jurnal şi acele jurnale ar fi colectate într-o biblotecă a umanităţii, cu siguranţă generaţiile curioase din viitor ar învăţa din trecut creeând un viitor prosper.