Luna în creştere

Doamne, niciodată nu am scris ceva religios... M-am ferit de a scrie aşa ceva pentru a nu da curs unor comentarii în contradictoriu, pentru că întodeauna când se vorbeşte de TINE nu se ajunge niciodată la un front comun. Fiecare om îşi are credinţa proprie şi mi se pare normal să-i laşi pe oameni să îşi conducă viaţa după liberul arbitru.
De fiecare dată când m-am rugat la TINE  am vrut să o fac în felul meu. Rugăciunile standard nu mi s-au potrivit niciodată. De aceea, Doamne, mă rog şi la această oră târzie din noapte:

Rugă către TINE

Doamne Dumnezeule, TU ce ne-ai creat pe toţi cei de AICI, te rog, iartă-mi greşeala de a mă judeca pe mine prin a-i judeca pe alţii ca şi mine.
Dă-mi puterea să trec peste tot ceea ce mi se pare greu şi lasă-mi în juru-mi  doar oamenii care mă ajută şi îi ajut pentru înălţarea spirituală.
Sunt conştientă că greşeala e factorul principal în a ne da seama ce să preţuim cu adevărat în astă viaţă.
Realizez că toţi avem un scop comun, şi anume: ARMONIA  în noi şi între noi.
Îmi doresc o gură de rai să respir în fiecare clipă alături de semenii mei.
Vreau să merg până în pânzele albe alături de fiinţe de lumină.
Îmi pare rău când ceea ce vreau de la mine la alţii nu am nici o şansă să împlinesc. Mă liniştesc cu gândul că încă nu sunt pregătiţi să facă saltul către o mentalitate armonioasă.
Sufletul îmi e cuprins de căldură şi iubire în acest moment...
De multe ori stau de vorbă cu MINE şi te găsesc şi pe TINE.
Nu ştiu ce formă ai sau ce voce ai... nu TE-am văzut niciodată, dar TE-am simţit aproape în inima mea.
Îţi mulţumesc pentru că m-ai trimis ACUM şi AICI pentru a gândi în felul acesta şi mă bucur să mă simt înaintaşa înaintaşilor mei.
Ceea ce am "ales" să realizez în această călătorie nu este uşor, dar nici IMPOSBIL numai prin simplu fapt ca mi-a venit îndemnul din interiorul fiinţei, de acolo de unde este o luminiţă vie.
Mulţumesc sufletului meu şi în mod evident şi ţie ce m-ai clădit sub această formă de existenţă: om!