Nu am crezut niciodata ca nu imi pot controla lacrimile...
In aceasta saptamana l-am pierdut pe tatal celei mai bune prietene a mea. Ma stiu cu Silvia Sandulescu de mai bine de 23 de ani si sunt atat de fericita ca o am ca prietena. Traim vremuri atat de ciudate, dar noi am stiut sa trecem peste toate. Au fost momente cand nu aveam de nici unele, dar ne uitam una la alta si incepeam sa radem si ne spuneam: "trecem noi si peste asta!".
Ma durea sufletul azi cand vedeam atata suferinta. Nu mi-am inchipuit ca o sa vad atatia barbati care plang in hohote. Moartea unui om bun este o tragedie pentru toti cei dragi. Lacrimile mi-au curs siroaie la venirea mamei decedatului... Simteam un tremurat in tot corpul si ma gandeam cat de crunt este sa iti pierzi copilul. Pe de o parte sunt fericita ca daca e sa mor nu o sa ma planga copiii mei.
Moartea este un mister, inca, pentru oameni, o trecere in nefiinta si un dor etern in sufletele celor ce au pierdut o fiinta iubita...
Mi-au ramas intiparite in memorie toate acele chipuri intristate si lacrimate, lantul creat intre oameni la Vesnica Pomenire, pasii marunti in urma masinii mortuare, atingerea unui trup rece, intrebarea repetata de copii "Unde a plecat cel decedat?", incremenirea tuturor cand defunctul este coborat in cripta, vinul ce curgea siroaie peste sicriu, bomboanele negre de pe coliva ce se topeau, cuvintele "Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!", batistele ce fluturau in vant legate de o lumanare ce ardea alaturi de un colac tinute in mainile barbatiilor, priviri in gol si in suflet - fiecare avea cate o imagine cu cel pe care nu-l vor mai intalni decat poate pe lumea cealalta, daca exista vreuna.
Inca sunt acolo si nu imi revin usor... Realizez ca viata se poate duce in orice clipa si raman cu aceeasi idee: sa fac in viata tot ceea ce imi doresc fara urma de regret!!!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Constantin Sandulescu!
In aceasta saptamana l-am pierdut pe tatal celei mai bune prietene a mea. Ma stiu cu Silvia Sandulescu de mai bine de 23 de ani si sunt atat de fericita ca o am ca prietena. Traim vremuri atat de ciudate, dar noi am stiut sa trecem peste toate. Au fost momente cand nu aveam de nici unele, dar ne uitam una la alta si incepeam sa radem si ne spuneam: "trecem noi si peste asta!".
Ma durea sufletul azi cand vedeam atata suferinta. Nu mi-am inchipuit ca o sa vad atatia barbati care plang in hohote. Moartea unui om bun este o tragedie pentru toti cei dragi. Lacrimile mi-au curs siroaie la venirea mamei decedatului... Simteam un tremurat in tot corpul si ma gandeam cat de crunt este sa iti pierzi copilul. Pe de o parte sunt fericita ca daca e sa mor nu o sa ma planga copiii mei.
Moartea este un mister, inca, pentru oameni, o trecere in nefiinta si un dor etern in sufletele celor ce au pierdut o fiinta iubita...
Mi-au ramas intiparite in memorie toate acele chipuri intristate si lacrimate, lantul creat intre oameni la Vesnica Pomenire, pasii marunti in urma masinii mortuare, atingerea unui trup rece, intrebarea repetata de copii "Unde a plecat cel decedat?", incremenirea tuturor cand defunctul este coborat in cripta, vinul ce curgea siroaie peste sicriu, bomboanele negre de pe coliva ce se topeau, cuvintele "Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!", batistele ce fluturau in vant legate de o lumanare ce ardea alaturi de un colac tinute in mainile barbatiilor, priviri in gol si in suflet - fiecare avea cate o imagine cu cel pe care nu-l vor mai intalni decat poate pe lumea cealalta, daca exista vreuna.
Inca sunt acolo si nu imi revin usor... Realizez ca viata se poate duce in orice clipa si raman cu aceeasi idee: sa fac in viata tot ceea ce imi doresc fara urma de regret!!!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Constantin Sandulescu!
"Când dispare un om bun, Dumnezeu aţipeşte pentru o clipă." - Mircea Albulescu
Reviewed by Sabina Laiber
on
august 24, 2013
Rating:
Reviewed by Sabina Laiber
on
august 24, 2013
Rating:
Niciun comentariu:
Spune, te rog! :P