13 aprilie 2014

Te iubesc numai dacă şi tu mă iubeşti!






Te iubesc numai dacă şi tu mă iubeşti! - dacă nu primim ceea ce ne dorim nu ne trebuie, căutăm în altă parte, că doar are balta peşte.
Cine luptă prin foc şi sabie (cuvinte grele şi tăioase, arderi de stomac din cauza stresului cotidian, palme financiare, distanţă, comunicare cu pauze, etc.) pentru consolidarea unei relaţii de cuplu are toată admiraţia mea! - nu că ar conta părerea unui filosof cu diplomă. :)

"Sunt câteva ore de când ţi-am sărutat buzele calde. Acum eşti în drum spre casă. E aglomerat şi încerci să adormi... gândul îţi e la mine iar somnul te poartă în vis tot către mine.
Nu sunt extrem de talentat în a aşterne cuvinte în scris, dar vreau ca în acest mail să curgă lin, de la sine şi să exprime tot ce e mai sincer şi pur în legătură cu tine.
De ce te iubesc? Ştii foarte bine că nu ştiu de ce. Te iubesc pentru că te iubesc, pentru că ai apărut în viaţa mea şi am ştiut de la început că te voi iubi... fără întrebări, fără ezitări. Te iubesc fiindcă simt că atunci când nu eşti lângă mine o parte din inima mea pleacă spre a ta pentru a-i fi aproape.
Îmi vin în gând imaginile chipului tău. Cum mă priveai şi îmi pătrundeai intens corpul, cum fiecare mângaiere ne aducea din ce în ce mai aproape... cu respiraţia caldă şi intensă ne unim într-o singură persoană.
Eşti precum ploaia caldă de vară ce udă pământul însetat de razele soarelui... tu îmi uzi sufletul însetat de iubirea mea pentru tine. Deşi verbul "a ploua" e impersonal, aş vrea să spun că tu îmi "ploi" cu iubire în inimă şi în ea cresc sentimentele pentru tine precum florile... ghiocei, lalele, liliac, trandafiri, crizanteme.... sunt flori din toate anotimpurile pentru ca în fiecare moment iubirea pentru tine să-mi înflorească. Iar iarna îmi "ningi" şi îmi ţii cald precum pătura de nea ţine cald pământului.
Te voi purta cu mine peste tot. Şi prin furtuna, viscol sau arşiţă eu te voi ţine de mână şi vom trece împreună prin viaţă, cu tot ce ne oferă ea. Şi dacă vântul va vrea să ne despartă mâinile împreunate, atunci te voi lua în braţe. Şi în brate te voi purta pentru totdeauna. TE IUBESC!"

Ce cuvinte frumoase o să spuneţi. Trăiri monumentale, dar au fost doar vorbe a unei persoane ce a iubit doar atunci. Iubirea nu e veşnică. Sau poate noi oamenii nu ştim să iubim chiar şi atunci când nu credem că mai iubim.
Vei auzi de foarte multe ori: "Te voi iubi mereu! Eu nu renunţ aşa uşor la tine! Promit să am grijă de tine mereu si când va fi greu şi când va fi bine! Liniştea mea e liniştea ta!" - bla, bla... nu va fi chiar aşa, doar ştii bine asta din relaţiile din trecut. Toţi promit marea şi sarea, dar cum se lovesc de valuri cum dau înapoi spre ţărmul ce le este la îndemână. Întâlnim atâtea "suflete pereche" în viaţă...

Eşti într-o relaţie de câţiva ani? Minunat! E mereu bine? Nu cred. Ce ne ţine legaţi unul de altul? Obişnuinţa de a fi cu cineva? Frica de a nu rămâne singuri? Bunurile materiale construite împreună? Copiii? Singurătatea în doi e la modă în unele relaţii de cuplu. E de condamnat? Deloc. Sunt relaţii şi relaţii.
Vei sta agăţat/ă în acul busolei până când nordul se stabilizează în busola vieţii tale.
Dacă eşti încă singur/ă nu e problemă. Vei întâlni în drumul vieţii tale multe iubiri ce se vor înlocui unele pe altele până când te saturi şi te vei uni cu partea din tine ce este într-o altă persoană care are o parte din ea în tine. - aşa e în poveşti: fiecare prinţesă are un prinţ şi orice sac îşi are peticul lui.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P