13 mai 2015

Mersul pe jos cu pantofi cu toc face piciorul frumos!


Dacă tocul de la uşă este foarte important, tocul de la pantof îţi oferă ocazia să scoţi în evidenţă frumuseţea trupului tău.

"Dă-i unei fete pantofii potrivţti şi va putea cuceri lumea." –spunea Marilyn Monroe.

Pantofii cu toc se pare că au apărut cu peste 3000 ani înainte de Cristos în Egipt şi erau purtaţi şi de femei şi de bărbaţi în cadrul ceremoniilor, conform picturilor murale ce înfăţişează oamenii bogaţi purtând încălţări din piele ce aveau ca ornament lănţişoare ce formau simbolul Anchk spiritul lui Ra – reprezentantul luminii şi a vieţii, iar pe sclavi mergând desculţi, ori purtau sandale făcute din frunze de palmier, cetăţenii obişnuiţi purtau sandale din papirus împletit.Pantofii cu toc  erau purtaţi de măcelari pentru a le uşura mersul prin mizeria şi sângele animalelor.

În Roma Antică acest pantofii cu toc înalt (platformele) era un accesoriu purtat de femeile uşoare, fiind singurul obiect vestimentar ce le identifica meseria.

În Roma şi Grecia “kothorni” sau “buskins” sandale cu platformă din plută sau lemn erau purtatae de actori, înălţimea platformei dând importanţă personajului interpretat.

Dacă la început, acest tip de încălţăminte avea rolul de a proteja piciorul sau rochia de praf, mizerie, în timp pantofii au început să reprezinte statutul social.

În 1400 “chopinele” au avut mare succes în Turcia şi China.

Şahul Abbas I cel Mare al Persiei la sfârşitul secolului XVI avea cea mai mare armată de cavalerie din lume şi a vrut să înfrângă Imperiul Otoman, astfel a trimis în 1599 pe primul ambasador al său în Europa pentru a întării relaţiile cu marile puteri. Interesant că ambasadorul purta pantofi cu toc şi astfel la marile curţi bărbaţii aristrocraţi au început să poarte aceste încălţări considerând că sunt viguroşi.

În Europa regele Ludovic al XIV-lea al Franţei a fost primul care a purtat pantofii cu toc, este cel care ulterior a decretat o lege care obliga ca încălţările roşii să fie purtate doar de nobili şi absolut nimeni să nu poarte unele mai înalte decât el.

În Italia platformele înalte erau  purtate îndeosebi de curtezanele veneţiene.Tocurile au devenit asa de înalte încât era foarte greu de a merge cu ele femeile, aşa că doamnele erau ajutate să urce şi să coboare din gondola.
Pantofii cu toc foarte înalt au fost şi interzişi, pentru că în urma căzăturilor din cauza lor au fost şi decese.

Printre cei mai mari colecţionari şi purtători de pantofi cu toc era regele Ludovic al XIV, care iubea luxul şi moda, dar era şi scund 1,63 metri şi pantofii săi aveau tocuri roşii de 10 centimetri- pe ei erau pictate scene de luptă.

În Orientul Mijlociu pentru a feri picioarele de temperatura fierbinte a nisipului au fost adaugate tocuri pantofilor.

Roger Vivier  a fost primul designer care a produs pantofi cu toc stiletto  prin introducerea unei tije din metal de-a lungul tocului, pentru a susţine cât mai bine greutatea, în jurul anilor 1500, când celebra Caterina de Medici (era scunda,  avea mai putin de 1,50 cm) etala primele âncălţări cu tocuri, în călătoriie de la Florenţa la Paris, în vederea căsătoriei cu Henric de Valois, viitorul rege al Frantei.

Pantofii din lumea întreaga erau identici ca formă pentru ambele picioare până când în 1818  în Philadelphia s-a fabricat  pentru prima dată “pantoful potrivit piciorului stâng, respectiv piciorului drept”.
Dacă la început pantofii erau făcuţi manual, deja din 1900 maşinile au luat locul mâinilor şi astfel ne bucurăm de o vastă varietate de modele de pantofi cu toc.
Cel caruia ii datoram revigorarea acestei mode este celebrul designer Manolo Blahnik. De aici, au inceput derivatiile multitudinilor de forme si modele ale acestor tocuri pentru pantofi.

Salvatore Ferragamo în 1927 a fost promotorul pantofilor cu tocul înalt, care a dus moda la Hollywood, încălţând vedetele italiene care cuceriseră marele ecran.

Pantofii cu toc s-au păstrat de-a lungul timpului în garderoba oamenilor, ceea ce înseamnă că utilitatea lor este apreciată indiferent de spaţiu şi timp.

În percepţia lui Coco Chanel, pantofii cu toc erau în versiunea lor cea mai pura, minimalişti şi practici, în timp ce pentru Christian Louboutin, ei reprezentau o întreagă fantezie a modei.
http://ro.blastingnews.com/stil/2015/05/pantofi-cu-toc-tu-por-i-cu-placere-00392943.html



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P