30 septembrie 2015

Nu știu ce e aia cultură!!!

Se pot spune despre mine multe, dar de un fapt vă asigur eu: nu am atâta cultură pe cât mi-aș dori să acumulez și nici nu cred că pot să rețin cât mi-aș dori să știu!!!
În urmă cu o zi am fost din nou la o lansare de carte, recunosc extrem de plictisitoare...
Aciditatea mea e cruntă, dar asta sunt și așa îmi place, alta mama nu mai face. :)
Și să revin la magnifica manifestare unde mic cu mare s-au adunat să toarne cultură cu ardoare.
Eram doar curioasă să văd ce se va întâmpla pe acolo, avându-l alături pe ghidușul poet George Tei, că în rest nu știam pe nimeni.
Înainte de a începe "show-ul" s-au făcut mișcări de masă care, cum să își ocupe locul cât mai în față. Caracteristic mie mă așez cât mai în spate. E amuzant pentru mine să văd din spate și să aud cu o ureche ce se întâmplă pe scenă.
Lângă mine era o doamnă mare și la propriu și la figurat... îmi spune că e actriță... mda... altă actriță de renume de care tâmpa de mine nici măcar nu auzise... dar deja e normal pentru mine să mă întâlnesc cu oameni mari și să realizez de fiecare dată cât de mică sunt.
Pe scenă apar unul câte unul actorii, în număr de 4... 3 doamne și un domn și începe piesa lectură.
Mai nou e la modă să se citească piesele de teatru, dar să zicem că eram la cenaclu de cultură și se mai admite. Altfel nu concep să aud citind pe voci, precum la radio. Prefer să mă duc la teatru unde actorii sunt pregătiți cu tot și toate să joace în fața publicului curios.
Și recunosc că textul foarte bun, anume: "Atenție, se închid ușile!" - Florin Ionescu în regia lui Vasile Manta cu distribuția: Julieta Strâmbeanu - Weigel, Ioana Calotă, Profira Serafim și Puiu Mărgescu.

Puiu Mărgescu (Pictorul) este unul din actorii dragi sufletului meu, anul trecut m-a pregătit pentru examenul susținut la Craiova pentru masterul "Arta actorului" unde am luat, dar la cu taxă, așa că nu am continuat, că de unde 4000 lei pentru studenție în vremuri de sărăcie?
Bun și în timpul spectacolului de lectură, doamna mare de lângă mine îmi distrage atenția. De ce? Dintr-o plasă mare de la picioarele dânsei a scos ceva de mâncare: o casoletă plină de fursecuri... îi scăzuse glicemia doamnei de la atâta cultură și i-o crescut cu ocazia aceasta pofta de mâncare... să specific că era trecut de ora 17:30... dar na' fiecare cu programul său de masă. Pe mine m-a amuzat că se potrivea textul cu doamnă păpând.
Dragii mei cititori, sper ca în viața mea să nu organizez vreodată vreo lansare atât de plictisitoare. Nu am înțeles până acum de ce atâta vorbărie pe lângă conținutul din carte...
Cartea se lansează, se face cunoscută, dar mai mult de 20 minute nu trebuie să dureze cu tot cu autografe. Auditoriul se plictisește repede.
Trăim niște vremuri în care timpul este prețios și e sătul de vorbărie inutilă.
Am mai fost la lansări și când mă apuca căscatul deja era un semn că trebuie să ies la aer curat. Așa am procedat și ieri: am căscat și am și plecat/
Admir pe toți cei care scriu. E mare lucru să îți așterni gândurile în rânduri, dar totuși nu obosi!
Lasă cititorul să te citească în timpul lui ales de el, nu i  te băga pe gât că se îneacă.
Zi faină, ochi limpezi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P