5 ianuarie 2018

M-am hotărât să tac timp de o săptămână - ziua I




De ce să tac timp de 7 zile? Pentru că în urmă cu aproape 12 ani (2006) am putut să tac doar 3 zile şi a fost foarte bine pentru mine şi pentru ceilalţi din jurul meu. Ca şi atunci şi acum trec printr-o perioadă în care nu mai găsesc răspunsuri la multitudinea de întrebări pe care mi le pun... şi unde e mai bine să te uiţi, să asculţi, să simţi şi să observi? Evident că în tine, în interiorul tău...
Am căutat disperată în exterior, în oraşe, în sate, la mare şi la munte, în alţi oameni, la animale  şi chiar şi la plante.... să mă descopăr... nu am găsit nimic... se spune că suntem o oglindă pentru ceilalţi şi ceilalţi sunt o oglindă pentru noi... Adevărat! Dar ce se reflectă dacă nu e nimic autentic? A, da, se reflectă ce au avut unii în trecut nou şi au dat mai departe şi tot aşa s-a perpetuat în timp şi iaca aşa s-au adunat nişte credinţe îmbâcsite pe care unii aleg să le transmită de la o generaţie la alta fără să realizeze că e moarte curată a spiritului liber uman.
Ştiţi de ce îmi plac mie artiştii? Sunt singurii care ştiu să fie diferiţi de turmă!!! Ei creează zilnic, clipă de clipă, ceva numai a lor - din interiorul lor. Dau din interior către exterior şi nu invers.
Am cunoscut câţiva artişti minunaţi care m-au fascinat din prima secundă de când le-am simţit prezenţa în viaţa-mi.
Unul dintre artiştii "anonimi" care încă mă fascinează şi îmi bucură mult sufletul că există în viaţa mea este Nicolae Onu - http://nicolaeonu.blogspot.ro/ - !!!
L-am cunoscut la recomandarea unei tipe ziariste - Luiza Dobrescu. Îţi mulţumesc, Luiza, pentru inspiraţia ta de a-mi spune de acest om minunat! Îmi aduc aminte că am fost cu Mădălina Vasile prima dată la Onu. Amândouă am rămas uimite de universul magnific al familiei Mihaela şi Nicolae Onu.
Mi-am dat seama studiindu-l şi obsevându-l pe Onu că merită să îi acord din timpul meu din plin ori de câte ori pot. De ce? Că merită! ...şi eu merit să am un aşa om de omenie ca prieten. Sper să simtă şi el la fel... că sunt ca o prietenă sau chiar o soră mai mică care învaţă şi absoarbe precum o sugativă :) fiecare informaţie primită de la el.
Alaltăieri am fost pe la el cu profesorul meu de istorie din liceu, Sorin Bărboi... Sorin mi-a spus, după ce a văzut un live pe Facebook pe care i l-am făcut lui Onu acasă la el la Măniceşti, că vrea să îl cunoască pe Nicolae Onu pentru că i-a plăcut ce a văzut în filmare. Am vorbit cu Onu şi evident că a zis că pot să vin cu cine vreau eu... aşa zice mereu. Onu şi Mihaela sunt printre cele mai bune gazde pe care le-am întâlnit. Nu cred că a fost cineva pe la ei şi nu s-a simţit bine!
Bun... ajungând în Măniceşti în spaţiul magic a lui Onu ... îmi trăsneşte mie ideea să fac şi eu o cruce de-a lui... Am luat o bucată de lemn pentru a face o cruce mai mititică, că am zis să nu îi prăpădesc omului lemnul bine întreţinut în timp... şi m-am apucat de treabă... bum, bum... Mihaela din când în când mai venea să îmi spună cum să ţin dalta, cum să fixez menghina.... Onu, repeta că fac bine ce fac, iar eu nici nu ştiam ce fac... aveam un model de cruce de-a lui în faţa mea, dar cât să mă ajute?... că... crucea lui era gata şi a mea abia se forma, dar m-am încăpăţânat şi am terminat în câteva ore bune crucea-mi. Evident că nu e ca cea a lui Onu! Ce face el, ştie ce face! Eu nici măcar nu am măsurat şi am făcut aşa din ochi cu vedere slabă. :)
Concluzia este că: nu poţi înţele un artist mai bine dacă nu încerci să faci (dacă ai dorinţă) ce face el! Îl poţi asculta, îl poţi urmări cum face ce face, oferă-i atenţie şi admiră-l că nu stă pe loc şi creează. Cheia succesului este să fii curios şi să faci, chiar dacă şi greşit... din greşeli se învaţă!
Este deja ora 02:20 şi eu tac fără să beau cola, ci apă la greu... mai am 4 ţigări... mă gândesc să îmi prepar ceaiul din Ganoderma pe care Onu mi-a cules-o special pentru mine din pădure. https://dr-catalin-luca.ro/site/remedii-si-alimente-vindecatoare/remedii-naturiste/ciuperca-ganoderma.html
Ieri am băut 2 căni de ceai din 2 grame de ciupercă bine uscată... Îmi vine să şi râd de ce o să scriu. Efectele acestei ciuperci este că am aere la greu. :)))
Mi-a spus Onu că o să fie băşină după băşină la fundul meu, şi i-am zis să nu mai zică băşină, ci flatulenţă, la care el: bine, o să tragi băşină după flatulenţă, flatulenţă după băşină. :)))
Mda... hai că poate te-ai ruşinat citind rândul de mai sus... că na' în cultura românească este ruşine să te pârţăi şi în budă, că dacă aude cineva. :)
Deja este trecut de 2:30 şi realizez că sunt mai bine de 7 ore de când nu mai vorbesc şi 11 ore de când mi-am închis mobilul de tot şi 2 ore jumătate de când nu am mai intrat pe Facebook, deci nu mai exist. :))
Pe curând!

4 comentarii:


Spune, te rog! :P