7 ianuarie 2018

M-am hotărât să tac timp de o săptămână - ziua III

Azi a fost interesant.
Am ieşit în lume şi m-am descurcat şi fără să vorbesc. ;)
Îmi place deja să tac şi să fac. E o lecţie pe care trebuia să o învăţ de mai de mult timp, dar toate la timpul lor...
Ajunsă aproape de biserică... admiram natura

şi auzeam toaca bătând... zâmbeam şi mă gândeam că aş fi vrut şi eu să bat toaca sus acolo în turla bisericii, dar are cine să o facă, sper să o facă şi cu drag, ci nu din nevoie.
Ajunsă în curtea bisericii mi-am zis în gând să filmez, ceea ce am şi făcut. :)
Recunosc că mi-a fost teamă că o să vorbesc fără să vreau, dar nu, m-am descurcat chiar şi în biserică. Am stat frumos la coadă, erau doar două persoane în faţa mea, şi am întins 5 ron şi am primit 10 lumânărele pe care le-am aprins în dreapta şi stânga altarului... gândindu-mă la morţii şi vii mei dragi. Apoi am mers către cimitir, unde, evident era lume, dar am salutat din cap sau cu mâna.
La cel mai mare magazin sătesc (fosta cooperativă) a fost amuzant că doamna Mia mă întreba de vorbă şi eu zâmbeam, i-am arătat ce am scris de acasă pe un carneţel: "Nu pot să vorbesc! Mulţumesc pentru înţelegere!" evident că nu înţelegea nimic şi era curioasă ce se întâmplă cu mine şi apoi i-am arătat altceva scris înainte să intru în magazin: "Vreau 3 pâini, vă rog!"... noroc că deja se aglomerase prin spaţiul acela şi doamna vânzătoare mi-a dat cu drag cele 3 pâini. Am plecat fericită că am izbutit să fac faţă situaţiei. Deja simţeam că nu mai merg, ci zbor. :)
În drum spre casă mi-am zis că e musai să găsesc o ciupercă şi am găsit două la fel, una mai mică şi alta mai măricică. Nu ştiu ce sunt, dar sigur o să aflu de la Onu sau de la Adrian Manolache. Ia uite, ce faine sunt, atât îngheţate, cât şi dezgheţate:




E bine acasă. Am mâncat şi m-am culcat 2-3 ore.
Mai devreme am stat şi mi-am aranjat jucărioarele primite de la Onu, erau pentru Cristina Dinu în principiu, dar cum ea nu a trecut pe la Onu să le ia, chiar dacă, cică, a fost prin zonă... uite, că nu e pentru cine se pregăteşte, şi pentru cine se nimereşte, adică "moi". :)
Acum, să văd, ce o să iasă... din tot ceea ce se vede din poza de mai jos... Sunt sigură că o să fie ceva autentic.
Da, nu am masă de lucru, cum nu am avut niciodată, decât prin primul an de facultate primul birou (pe care îl am şi acum, dar îl folosesc pe post de masă pentru tv, cărţi, laptop, diverse... ) cumpărat din banii căştigaţi din primul meu salariu cu, carte de muncă, de agent de pază şi protecţie la Quartz Security System din Piteşti. Am lucrat doar 6 luni acolo. Nu prea suport să am şefi. Îmi e de ajuns Dumnezeu (luminiţa vie din mine) şi uneori eu - mintea mea...! :)
Am învăţat, citit, creat doar pe jos. Îmi place să stau turceşte, pe burtă, pe spate peste tot pe jos, dar mai ales pe pământ, pe iarbă, pe stâncă, pe nisip... mă enervează paturile înalte, de aia o vreme am şi dormit pe jos pe saltea Dormeo. Merită banii saltelele şi pernele alea de la firma Dormeo.
Poate o să îmi fac cândva o saltea plină cu paie. Dar toate la timpul lor.
Au trecut 3 zile glorioase prin care am trecut... , deja am trecut în a 4-a zi de tăcere şi începe să se instaleze liniştea în mine... e de bine!
Cândva citeam "Conştienţa" de Antony de Mello şi mi-a rămas în cap doar: "prezenţă, prezenţă, conştienţă, conştienţă"... e bine să încep să fiu prezentă şi conştientă de mine... nu e rău deloc, chiar vindecător.
Încă fumez pipă, cam 3 pipe pe zi, ceea ce ar însemna 6 ţigări rulate cu tutun. În urmă cu 3 zile fumam deja un pachet jumătate de Winston Nova... Sper să scap de acest viciu şi să învăţ să respir şi fără adjuvanţi.  Consum încă ceai de ganoderma lucidum. E bun, mai ales combinat cu câteva cuişoare. Bea şi mama şi tata. Toţi avem aere... la mine s-au diminuat flatulenţele, ci s-a acutizat o tuse expectorantă... ies dracii (microbii) din mine. :D
Cola deja e istorie, beau apă de izvor 2 litri pe zi. Beau cu poftă nebună H2O. :P Cafea încă beau 2 căni pe zi, una dimineaţa şi alta seara. De mâncat îmi cam piere pofta, dar bag morcov la greu, brânză, ceapă, puţină carne, pâine câte 2 colţuri pe zi, măsline, conopidă crudă şi de mâine ciorbă de legume... mânânc cam ce îmi vine... nu mult, ci cât să mă simt destul de sătulă. Am ciocolată, dar nu am poftă, am cozonac, dar nu ţin musai să îl devorez, dar în schimb în prima zi de tăcere am anihilat aproape un platou de prăjituri făcute de cumnata mea, Monica. Sper să mai facă, că tare bune sunt. Monica şi mătuşa mea Veronica fac mâncarea cea mai bună. Mai făcea odată demult timp... mătuşa mea, Mihaela ( Dumnezeu să o odihnească în pace! - tare îmi e dor de ea! ).... o mâncare din orice şi tare bună era. A, tanti Lenuţa, tot o soră a mamei, făcea nişte mucenici moldoveneşti ... deja îmi plouă în gură. :)
Sunt bine! Se pare că sunt pe drumul cel bun ales de mine!Voi vedea ce va mai urma, dar am credinţa că dacă fac totul din suflet, nu are cum să nu iasă, decât BINE!
Numai bine şi ţie, călătorule, pardon cititorule! :)

4 comentarii:

  1. Anonim20:15

    haha,imi place contorul pentru cititori ! Am intrat/ iesit pana a ajuns cu 444 la urma ! Maine poate fac mai mult si ajung in clasamentul primilor 3 !

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim20:16

    se aproba / se abroga

    RăspundețiȘtergere


Spune, te rog! :P