Amintiri despre... viitor

Dincolo de dincolo....

2012-02-08T23:36:00.001+02:00

De cate ori imi aduc aminte de tine imi vine sa plang...
Am petrecut clipe minunate impreuna
Primul sarut sub valurile marii
Scoica

Imi ard lacrimi pe obraji
Sufletica se gandeste la un inger ce a zburat cu tot cu promisiuni

A fost o alta viata in aceasta viata!

Imbratisarea unui prieten

2012-01-24T01:24:00.000+02:00

Sufletul se inchide de foarte multe ori cand greutatile vietii il apasa. Si atunci isi fac aparitia prietenii. Acei oameni care stiu sa iti aline durerea cu o vorba calda, cu o privire intelegatoare si cu o imbratisare din suflet pentru suflet.
Prietenilor mei le dedic aceasta scriere.

Iti multumesc ca esti langa mine cand ma simt singura!
Iti multumesc ca ma faci sa rad cand mie imi vine sa plang!
Iti multumesc cand plang si imi stergi lacrimile oferindu-mi si un sarut pe frunte!
Iti multumesc cand simti ca am nevoie de tine si ma suni, imi scrii, iesim in oras, vii la mine sau ma chemi la tine!
Iti multumesc ca ma ajuti cu tot ceea ce tine de tine cand imi lipseste ceva!
Iti multumesc ca imi amintesti ca am trecut peste zile si mai grele si ma asiguri bland ca viitorul suna bine!
Iti multumesc ca ai incredere in mine cand eu nu am!
Iti multumesc ca iti place sa calatorim impreuna!
Iti multumesc pentru distractiile petrecute impreuna!
Iti multumesc ca imi spui unde gresesc!
Iti multumesc ca ai grija de mine cand sunt bolnava!
Iti multumesc ca iti aduci aminte cand este ziua mea!
Iti multumesc ca ma respecti!
Iti multumesc ca imi oferi prietenia ta fara sa imi ceri nimic in schimb!
Iti multumesc ca impartasesti cu mine tot ceea ce cunosti!
Iti multumesc ca imi dai cadouri cand nu ma astept sa primesc!
Iti multumesc pentru surprizele pe care mi le faci!
Iti multumesc ca vorbim des despre tot ceea ce ne trece prin cap!
Iti multumesc ca existi de atat timp in viata mea!
Iti multumesc ca vrei ca si mine sa cunosti oameni noi!
Iti multumesc ca accepti prietenii noi!
Iti multumesc ca invat lucruri noi de la tine!
Iti multumesc pentru rabdarea pe care o ai cu mine!
Iti multumesc pentru ca nu ma judeci!
Iti multumesc pentru ca maine si poimaine si peste ani iti voi multumi din nou tot ceea ce am scris mai sus!

Vorbirea, simtirea, existenta noastra impreuna in acest univers duc intr-un singur sens: fa-te placut/util oamenilor din jur si lasa in urma ta prieteni buni.
Cu ajutorul prietenilor ne descoperim fiecare calitati si defecte si astfel ne cizelam, ne slefuim capacitatiile de a creea armonia fiintei.
Multumesc prietenilor mei ca m-au ajutat si ma ajuta sa ma privesc clar in oglinda mintii, inimii si spiritului!

sahul mintii

2012-01-21T00:49:00.001+02:00

Cum sa-i spun copilului din mine ca trebuie sa se obisnuiasca ca in viata se intampla si lucruri care te fac sa suferi?
Care ar fi modul cel mai usor sa-i relatez ca trebuie sa ridice privirea din pamant si sa priveasca in fata zambind?
Ploua incet si marunt si usor se topeste aisbergul creat de mintea ta. Ne ferecam in propria minte si ne intrebam intr-un tarziu cine e vinovat.
Privesc in tine ca si cum as privi in mine si ganduri imi vin val vartej prin minte.
Cum ai putut sa crezi ca te-as lasa in ploaia de lacrimi?
Tu, atat de departe de civilizatie ai inchis portile catre comunicare. Plangi.Te imbratisezi si oftezi.
Te intrebi ce e de facut de maine? Te intrebi cum iti va fi viitorul?
Sunt stari care trec.
Nimic nu e imposibil, chiar daca acum asa pare.
Totul iti este permis, atat timp cat tu permiti sa te atinga.
Intelege ca te-am luat deja de mana si ti-am atins sufletul cu iubire.
Priveste trandafirul alb...

2012-01-17T23:17:00.002+02:00

Mereu imi va fi dor de tine! Moartea este un lucru cert, momentul "intamplarii" este incert...

Barbia imi tremura si imi stapanesc cu greu lacrimile ... incerc sa ma gandesc la ceva frumos, dar nu am putere... privesc in fata-mi trupul tau neinsufletit... Nu-mi vine sa cred!
Ma gandesc ca e poate doar e un cosmar din care trebuie cat mai repede sa ma trezesc... dar nu, tu chiar ai ales sa pleci... sper sa existe o alta lume in care sa iti gasesti bucuria existentei.
Ai spus de foarte multe ori ca vei face acest gest, dar am crezut ca erau doar stari, pacaleli ale mintii...
Poate ar fi trebuit sa incerc sa fac mai mult pentru tine, dar iarta-ma ca nu am putut face...
Ai lasat un gol maaare in viata mea si a celor ce te-au indragit.
Imi vine sa iti dau 2 palme zdravane sa te trezesti din somnul ala numit moarte! Rahat! Oricum e mult prea tarziu sa mai fac ceva, ca ai avut tu grija sa se termine tot ce se mai putea face!
Se spune ca de morti sa vorbim numai de bine...
Altii isi doresc atat de mult sa traiasca, dar tu nu... nu ai stiut sa pretuiesti...
Stii cati oameni te judeca acum pentru ceea ce ai facut?
Stii ca parintii tai sufera ca si-au pierdut copilul?
Stii si stii???
Nu mai stii nimic!

2011-12-26T23:18:00.003+02:00

Din nou observ cum unii oameni din frica ca ar putea ramane singuri trec peste orgoliul personal si fac in asa fel incat sa nu-l supere pe celalalt:"Ai dreptate, draga!" Privirea celui care a cedat se muta undeva in pamant. Inca o data s-a trecut cu vederea peste ceva deranjant. Si uite asa se aduna cedare dupa cedare, dar e mare bucurie: Nu-s singur/a! ...
Ma gandesc ca astfel unii dintre noi devenim lipsiti de independenta morala tocmai pentru ca alegem sa fim doi pana cand singuratatea e in doi. Atat de usurator este pentru fiecare din relatia defectuoasa cand unul din ei cu mai mult curaj rupe lantul "fericirii" cu riscul asumat ca pentru o vreme sa fie singur. Singur, dar fara a mai dori sa-i umple singuratatea si altcuiva.
E dificil sa avem o relatie armonioasa si asta pentru ca trebuie intai sa ai propria armonie, ceea ce este rar intalnit. Dar, na' asa e cursul vietii: suferim, ne amagim, ne chinuim in incercari, speram, etc. pana cand vine un moment sa ne apreciem intai pe noi insine si apoi sa ne unim viata cu altcineva fie si pentru o scurta perioada (daca e vorba doar de chimie). Unii poate pot ajunge la ceea ce spuneam mai devreme, altii incearca o viata intreaga, fiecare cu profunzimea lui.
E plin cerul de stele in seara asta senina si pamantul inca e sufcient de darnic incat sa ne ofere toate conditiile pentru a respira fiecare prin suflul propriu existential.
Pe scurt am vrut sa spun ca ne inselam atat de mult in privinta celorlalti si asta pentru ca nu stim clar cand sa punem punct singuratatii in doi.

Respir in tine

2011-12-20T00:11:00.001+02:00

Daca ti-as descrie cerul pe care-l pictezi in sufletul meu ti-as spune ca norii sunt acolo unde trebuie sa fie si soarele ne lumineaza chipurile.

Daca m-ai lasa sa iti imprumut putin pensula as adauga un rau pe care s-ar prelinge usor matasea alba...

Atat de moale, atat de fin si atat de linistitor este sa te simt in mine.

Ma ating, te ating si e clar ca nu pot sa exprim ce simt cand te respir.

Cand crezi ca s-a sfarsit, de fapt de-abia a inceput

2011-12-14T19:36:00.002+02:00

Un sir de intamplari este viata si noi suntem protagonistii principali...
Conteaza cum reactionam, conteaza daca realizam ca indiferent ce traim este unic!

Cat de dor mi-a fost de tine???

Imi este dor de tine din clipa cand am realizat ca ceva imi lipseste cu desavarsire din mine.
Prima oara cand mi-am dat seama ca existi undeva mi-am inchipuit ca trebuie sa fii o persoana cu o privire patrunzatoare care sa imi patrunda intreaga-mi fiinta...
Nu stiu cand am sa te intalnesc, poate momentul acela se aproprie pentru ca simt ca sunt pregatita (dupa atatea incercari "sentimentale") stiu sa pretuiesc ceea ce mi-ai pregatit sa imi oferi.
Am iubit de foarte multe ori si de fiecare data cand am fost indragostita eram pregatita si pentru o dezamagire... Poate pentru ca undeva in mine simteam ca nu era ceea ce imi trebuia cu adevarat. Dar fiecare iubire m-a completat ca pe un puzzle, de la fiecare persoana iubita m-am ales cu inca o piesa de rezistenta pentru a-mi educa sufletul sa te recunoasca atunci cand ai te uiti la mine si ai sa-mi spui:"Am sosit!"

Pentru momente in care nu mai sper...

2011-12-14T19:08:00.002+02:00

Sunt momente in viata cand realizez cat de mult conteaza sa am rabdare si sa privesc calm tot ceea ce mi se petrece.
Sunt momente cand prezenta prietenilor este ceea ce am nevoie.
Sunt momente in care multumesc ca pot sa cant si sa imi placa ceea ce aud.
Sunt momente in care trupul mi se misca si muzica imi rasuna in intreg trupul.
Sunt momente in care sunt singura si imi place asta.
Sunt momente in care imbratisarea cuiva drag ma copleseste.
Sunt momente calde si momente reci si ma definesc ca fiind o fiinta vie.
Sunt momente din viata mea pe care nu le voi uita.
Simt momentul asta si respir adanc...
Copilul din mine zambeste stiind ca dupa nori apare soarele.

Sarutul sufletului

2011-11-22T02:32:00.003+02:00

Iti sarut sufletul, fiinta!

Tocmai ce am realizat cat de mult imi lipsesti ...
Ma plimb prin ceata... e atat de deasa...
In mine e atat de lumina, atat de multa iubire
Te-am cautat mult, ti-am dorit prezenta in viata-mi si acum... Acum te simt, te ating, te privesc, iti vorbesc, imi vorbesti si in sfarsit ne iubim.
Iubirea inseamna libertate pentru mine, si tu si eu ne-o oferim. Suntem liberi sa traim departe, dar sufletele sa ne fie aproape, chiar lipite...

Iti sarut sufletul...
Iti stiu gandul inimii pentru ca e acelasi gandului inimii mele...

Nu te mai intreba cum ar fi ca o data sa nu te mai ocupi de partea grea a vietii, ci doar lasa-te tinut pe o bucata de matase. Matase uda, fina, purtata de firele paraurilor.

Picaturi de inspiratie

2011-10-30T18:15:00.003+02:00

Adevaratele trairi sunt acelea care te lasa fara cuvinte.
Cand nu te astepti sa mai simti, atunci te trezesti cu doi ochi care te privesc direct in suflet.

am sters, am scris, iar am sters si ...

Printre sunete de instrumente muzicale

2011-09-15T21:35:00.003+03:00

Fascinant sa observi cum oamenii se strang la un loc intr-un numar mare sa isi incante sufletul cu sunete. Am fost ieri la concert la Yanni. A fost minunat! Fiecare instrument iti sensibiliza ceva in tine. Aplauzele erau in ritmul muzicii, scaunele vibrau de la bataiile talpilor oamenilor, energia pozitiva transmisa de sunetele instrumentelor ne facea pe toti cei prezenti sa fim mai liberi si mai impacati. Luna plina de pe cer ne supraveghea cu lumina ei calda concertul de ganduri care se linisteau cu fiecare clipa in care o coarda, o clapa, o bataie... melodie dupa melodie te sensibiliza. Intodeauna mi-a placut muzica fara versuri, iti da voie astfel sa iti creezi melodia ta cu versurile tale desprinse din experienta vietii.

2011-09-13T00:20:00.003+03:00

Cand vin norii de speranta in sufletul tau atunci simti cum ai aripi...
Duminica am fost la concert la Alexandrina Hristov... am plans ... vocea interpretei atingea ceva sensibil din inima mea ... Bine e sa mai si plangi! Te racoresti si te scuturi de frunzele uscate din fiinta, doar vine toamna.
Avem multe vise de indeplinit si tot ce ne trece prin cap devine realizabil intr-o zi, de aceea este bine sa stii clar ce iti doresti, cu toate ca uneori viata te duce exact acolo unde ai de invatat ceva.
In fiecare zi invatam si ne reinventam. Ce am fost ieri nu mai sunt azi si tot asa.

Decizii, planuri, dar de fapt iluzii

2011-09-03T23:15:00.002+03:00

A fost o zi cu durere fizica. Mi-au dat in sfarsit maselele de minte. Sunt mai matura, cica. :)
Atat de matura incat azi mi-am luat hotarea pentru aceasta viata.
Arta! Arta! Arta! De trei ori peste cap s-a dat sufletul meu si m-a facut sa simt tot: arta!
17 ani am studiat in scoli... mi-a ajuns. De acum incolo ma asteapta un drum pe care am sa pasesc pe fiecare nor de vis pana cand am sa ajung sa raman o particica din sufletul universului creator.

Placerea de a fi pe scena vietii

2011-08-31T09:23:00.003+03:00

Piesele de sah se muta una cate una pe tabla de sah. Tata face o mutare, eu alta. Sah-mat! Tata e uimit ca sunt strategica. E pentru prima data cand jucam. Schimbam jocul pentru a ne relaxa mai mult. De data asta jucam table. Sunt atenta sa nu ma fure la joc. :) Din nou se intampla sa castig. Privesc din cand in cand pestii in acvariu. Fumul de tigara invaluie incaparea si tata incepe sa imi povesteasca cum aveau grija fratii mei de mine cand eram mica. Cica eram un copil cuminte si imi placea sa adorm leganata pe picioare. Mi se face somn. Cu toate ca tata are chef de vorba. Il ascult pana cand adorm. Dimineata el pleaca.
Incepe ziua ca de obicei verificandu-mi casuta postala virtuala. Stiri, muzica, discutii, etc. - ma plictisesc repede. Imi iau chitara si incep sa repet. Degetele inca ma mai dor, dar continui. Incep sa imi iasa acordurile. Ascult Tatiana Stepa. Ma uit atenta la omul caruia i-au ramas cantecele. Ce fain transmitea aceasta femeie. Intr-adevar o voce care va ramane peste ani prezenta in muzica folk. Blandetea, tristetea si mai ales iubirea din melodiile Tatianei ma baga intr-o stare... O rog pe prietena mea Jiji sa imi arate cum sta treaba cu ritmul. Tam- tam - tam - tam - Tam- tam - tam -tam... pana cand ma uit pe picioare si deja m-am invinetit. :P
Si daca tot sunt avida de cunoastere incepem si o lectie de pantomima. Sunt surprinsa cat de multe poate transmite omul prin corp. Mersul in pantomima inca mi se pare foarte greu. Las, totusi, creierul sa se obisnuiasca cu informatia. Lectia s-a terminat. Simt nevoia sa ma asez pe canapea si sa meditez la tot ceea ce am primit.
Ma simt mai bogata. Sunt mai bogata! Multumesc sufletului meu ca este atat de curios. Ma plimb in curcubeul fiintei mele pana cand adorm.
E din nou dimineata si inca sunt fericita.
Azi o iau de la capat: imi satisfac sufletul curios.

Asa am simtit atunci... sa te iubesc...

2011-08-25T09:09:00.004+03:00

O dimineata in care ...
Lacrimi ...
Dor...
Amintiri...
Durere in suflet...
Lacrimi...
Te iubesc!

Iubirea (asa cum am trait-o eu pana acum) pentru mine a fost ...
Cand auzi ca ti se spune:"Te iubesc!" e doar pentru momentul acela.
Eu, am gresit crezand ca iubirea nu moare niciodata! Dar: moare. Sau, cica, se transforma.
Multi au fost cei care mi-au spus cat de mult, cat de bine, cat si cat, dar au fost doar simtiri si aberatii de moment.
De la o vreme nu mai cred in cuvinte, chiar nu mai vreau sa cred... sunt concentrata mai degraba cand ma intalnesc cu el la ceea ce simt in trup.
Cuvintele sunt pentru cei care se lasa mintiti frumos!
Nu am nevoie de cuvinte, nu am nevoie de dulcegarii scrise, am nevoie de simtire!
Imi esti alaturi cat iti/imi este necesar, constienta fiind ca drumul continua cu noi sau fara noi!

"Aleg sa fiu eu cu altcineva!"

2011-08-22T22:40:00.004+03:00

Niciodata nu am inteles si nu am sa imi dau voie sa inteleg cum "dragostea" este tradusa de unii ca fiind de fapt o "afacere".
In ultima vreme se merge pe ideea ca sa fim din ce in ce mai informati, sa ne stim drepturile si sa ne cunoastem "strafundurile mintii" ... si totusi unii dau cu bata in balta cu brio. Casatoria - celula de baza a societatii. Fleosc!
Cand de fapt se merge clasic ( se pare) pe ideea inovatoare: cum sa fac bani si sa nu se inteleaga gresit! Te casatoresti. Intri in randul lumii. Si daca ai norocul ca partenerul sa aiba si o pozitie sociala deja creata te numesti un om implinit. Ti-ai gasit jumatatea! Din nou: fleosc! Pietrei aruncate in balta plina cu peste ii faci vant de sare de 5 ori, dar la final se duce pe fundul apei scufundandu-te si pe tine odata cu ea. Pardon, scufundandu-se iluziile, inca o data, ca ti-ai gasit implinirea cu plinul celuilalt.
Oare cum e sa iubesti si sa nu te intrebi o secunda cat de mult te iubeste celalalt???
Cum e sa oferi fara sa ceri nimic in schimb?
Cum e sa traiesti pur si simplu trairile tale fara sa zici: noi???
Noi? Cuvant ce atarna greu. Nu mai esti tu, sunteti voi! Haide mai, ca asta e culmea!
Adica pana sa il/o intalnesti erai altcineva, acum dintr-o data ai capatat alta forma sociala.
Da, nu-s de acord cu o casatorie de genul: bisnitarie! Ce bine era cand te casatoreai in fata unui pom. Mai stie cineva ritualul? Fara stiri, fara invitati, doar tu, el si pomul ...
Chiar traim intr-o lume a banilor? Chiar sa fie o lume atat de materiala incat sufletul sa ne fi fost transformat intr-o bancnota de circulatie mondiala???
Apreciez la maxim cand vad (rareori, adevarat ) mergand mana de mana doi oameni in varsta. Au trecut peste toate cele "neimportante" si au ales sa fie impreuna. Aia-s cu adevarati norocosi ca stiu sa isi aprecieze sufletul!
Sufletul este plin de iubire, nu de robie!
In fine...

Am avut un vis

2011-08-17T07:12:00.003+03:00

Am visat de cand eram copil sa ajung ...
M-am vazut printre... si sus!
Aplauze se auzeau, apluze se aud...
Ai talent! Nu-l irosi! Munceste!
Arta doare daca nu o manifesti...

Ma gandesc la copilul din mine
Sunt copilul de atunci
Sunt acum la fel pentru ca el nu a crescut in armonia ceruta inainte de a se naste
Promisiunea facuta cerului si pamantului inca pluteste in aer

Apuc talentul de T cu o mana si cu cealalta il apuc pe L

-alentu- este mijlocul talentului care zambeste voios in lumina difuza a razelor de soare ale diminetii.
Buna dimineata, soare!

Ce ne face umani?

2011-08-15T22:23:00.004+03:00

Dau la o parte draperia de ganduri si perdeaua de cuvinte si las ca ochii sa priveasca pe fereastra cum sufletul zboara in spatiul nedefinit al universului.
In departare se vad si alte suflete care danseaza voioase printre firele timpului spatial.
Imi chem sufletul inapoi.
Il cuprind cu toata fiinta mea si ii spun:"Bine ai venit!"

..........................................................

De cate ori nu ai plans in tine si ti-ai inundat intreaga-ti fiinta?
De cate ori nu ai spus ca renunti la tot ceea ce inseamna durere?
Si de cate ori ti-ai revenit la viata asemenea unei pasari phoenix?

..........................................................

De ce nu intelegem de la bun inceput (de cand ne constientizam)ca suntem fiinte minunate si avem fiecare dintre noi un rol frumos in tot "tabloul" existential?
De ce nu privim in oglinda potrivita in care sa ne vedem oglinda?
De ce spunem "pas" la pasi pe care oricum ii vom face la un moment dat?

............................................................

Imi doresc lumina in drumul meu!
Imi doresc atingeri de stele ca sa pot lumina ca ele, chiar si dupa mii de ani!
Imi doresc sa fim cu totii o pasare maiastra ce zboara printre planete si gauri negre!
...............................................................

A fost odata ca niciodata...
Si de n-ar fi fost....
Am fi incalecat pe o şa ca sa purcedem spre inima Creatiei.

ganduri de ieri si azi

2011-08-04T00:32:00.001+03:00

Nu as putea sa spun cum ma simt cand nu te simt
Nu as putea descrie starea pe care o am atunci cand un pas imi urmeaza celalalt pas
Nu stiu ce inseamna sa fii departe
Nu stiu ce inseamna sa imi fie dor
Nu stiu cum e sa spun Adio
Nu stiu nimic din ceea ce nu exista de fapt
Pentru ca totul si tot ce tine de tine este in mine de la inceput
Iar stropii mari de lacrimi ce se preling pe obraji sunt de fapt limpeziri ale sufletului
Tu si eu - doua cheia sol
eu si tu - un suflet pereche
Tine-ma de mana si hai sa pasim impreuna cu aceeasi pasi inainte, inapoi, sus si jos ca mai apoi sa ne intindem aripile si sa zburam in golul plin.

“Nu pot să controlez mereu ce se petrece în exterior, dar pot mereu să controlez ce se petrece în interior.”

2011-07-31T11:30:00.003+03:00

Tocmai ce am avut o discutie cu o prietena draga si chiar daca au trecut cateva ore de cand am incheiat dialogul cu ea inca ma mai gandesc la cele spuse...
O sa redau cateva randuri din discutie:

ce faci cu un copil fara bani!!!!!!!!!
Me: nu il vreau acum
off
nu ma judeca
I: eu? ? ? ? ? ? ? ? ? ?
tu te judeci mereu
Me: intrebam daca se poate
I: in fiecare clipa
da!
in vitro
sau adoptie
Me: hm...
I: pentru cealata varianta nu esti pregatita
stii
Me: da, inca nu sunt
dar voi fi

....

I: dar oare de ce ti-a revenit tusea
Me: sunt buna la ceva din punctul tau de vedere?
I: aha!!!!!!
Me: nu mi- a revenit tusea
I: iar o iei ca judecata
Me: tocmai spuneam ca am trecut de ea
ca ma simt mult mai bine fizic
si daca tu crezi ca ma mint
e interesant cum stii tu mai multe despre mine
da, nu spun ca am o viata superba
e viata cu intamplari
pe care nu le inteleg sau le inteleg mai tarziu sau niciodata
inteleg ca imi spui franc in fata
ce e de spus
si, da, adevarul doare
dar in acelasi timp lumineaza
I: o adevar!!!!!!!!!
POTI SA- MI EXPLICI TERMENUL?
eu zic ignoranta
Me: de ce m-am enervat teribil acum?
ca ma simt amenintata?
ca sunt satula de oameni care- mi spun ca nu fac nimic bine
e cineva in lumea asta care ma sustine?
da
sunt eu ca altfel muream dracu demult timp
nu cer nimanui nimic
mananc ce am
si merg unde vreau
si da copiii se cresc si fara bani
cu dragoste
I: uita-te in Africa copii crescuti fara bani!
Me: eu nu traiesc in africa si in Romania sunt atatia copii crescuti fara bani
....

daca recitesti ce am scris
te vei mira
ce multe ai in cap
care te intuneca
ganddirea ta limpede
ceea ce am scris
a fost doar o parere
care te- a scos din minti
Me: de fapt stii ce ma enerveaza
ca tin extrem de mult la parerile tale
I: numai prin faptul ca ai crezut ca te judec
Me: si nu e bine
ca parerile mele sunt de pret
I: dar pe mine nu ma intereseaza persoana ta
Me: luna asta mi- a fost din nou exrem de rau la ciclu
si am fost cat pe ce sa te sun
dar am zis nu
pot sa ma fac bine si singura
I: incapatinare!
alta prostie
de ce sa mu imi fie bine
chiar daca trebuie sa sun un om
fie ala si I K
Me: I, mi- ai demonstrat de atatea ori ca esti fenomenala
si da m- ai ajutat de atatea ori
e incredibil in ce momente
si daca vreau sa iti multumesc cumva este sa fac ceea ce poti face si tu
I: toate astea au FOST
I: de ce te mai gandesti la trecut?
eu am uitat de mult
I: AZI ESTE O NOUA ZI SI NUMAI AZI EXISTA!
restul sunt himere.
vise
dorinte
preocupari
cand ar trabui sa fimi calmi
Me: ups, partea stanga a capului meu a facut poc
in sensul ca da am realizat inca o data ca azi e azi
I : azi
ce probleme ai
ca copii din capul tau nu sunt azi
Me: nici una
I : atuncea de ce nu lasi golul sa manifeste?
I : si sa accepti tot cea ce VINE! - cu asta termin, nu am facut altceva decat prin a te enerva te- am adus cu gandul acasa! ai reusit sa te observi in acele momente, atat! ai reusit sa- ti privesti prostia in manifestare din capul tau. ATAT! DRUM BUN MAI DEPARTE!
Me: multumesc!
I: ai grija de tine
fii mai calm
pararile altora nu conteaza de loc
nu ar trebui sa reactionam
Me: poc si partea dreapta a capului
I: si cand scrii pe net
la altii
ai foarte mare grija la ce reactionezi
nu te grabi
citeste de doua ori si nu reactiona daca asa iti vine
TE INCARCI CU GANDURILE ALTORA
SI NU SUNT ALE TALE!
TU NUMAI CREZI
SI TRAIESTI SI SUFERI MOMENTELE LOR DE RATACIRE
Me: interesant, nu m-am gandit la asta niciodata
I: STII
trebuia cumva sa te atrag aici
in aceasta ddiscutie sa fii prezenta
altfel NU intelegeai
nu era numeni la tine acasa sa inteleaga
Me: m- ai enervat ca apoi sa ma calmezi cu idei iluminatorii
I: NU
Me: bine, m-am enervat singura
I: TE- AM ENERVAT SA VEZI CAT DE REPEDE REACTIONEZI
la ce? ? ? ? ? ? ? ? ? ?
Me: la o parere
mda..
I: la un gand inexistent
Me: buna strategia
I: care nu este in capul meu
nu a fost niciodata
in calm
nu am asemenea pareri
de fapt nu am pareri de loc
ACTIONEZ
NU REACTIONEZ
dar te las
acuma parca esti mai ok
pa
Me: pa pa

“Modul în care te tratează ceilalţi reprezintă karma lor. Modul în care reacţionezi tu reprezintă karma ta."

gandind la...

2011-07-27T14:34:00.002+03:00

Ma gandeam acum la tine, probabil te intrebi ce e cu mine si un gand al tau m-a atins puternic in suflet.
Da! Trebuie sa iti explic ce este cu mine. Am trait experiente frumoase, dar si experiente extrem de dureroase. Mi-am promis in urma cu ceva timp ca nu am sa imi mai rostesc iubirea, ci doar am sa mi-o traiesc in mine. Adevarat ca uneori privirea pe care ti-o daruiesc in anumite momente este raspunsul pe care ti-l dau la intrebarea:"Ma iubesti, Sabina?".
Sunt la superlativ absolut convinsa ca iubirea daruita din suflet pentru suflet face sa se realizeze transformarea raului in bine unificator.
Ai rabdare cu mine! stiu ca uneori iti este cam greu, dar cu rabdarea treci marea de lacrimi din sufletul meu, cat si de marea de lacrimi din sufletul tau.
Stii tu, oare, unde putem ajunge? Iti dau doar un indiciu: uita-te cu ochii invers - dinspre interior.Priveste-ti fiinta in interior si asculta-ti ritmul bataiilor fiecarei particele ce te intregeste ca fiinta. Avem cu totii acelasi refren in melodia sufletului, si anume: eu, tu, noi si ei suntem toti din acelasi ecosistem si traim pentru un tel etern sa fim vesnici prin iubire de catel. - cainii sunt printre singurele animale care isi dedica intreaga viata stapanilor si gliei.
Superb! Drum bun, suflet rebel!

aripi de pescarusi...

2011-07-26T12:42:00.003+03:00

De fiecare data, incepand cu acum trei ani, cand simt ca sufletul mi se sfasie de durere apare in jurul meu un pescarus sau chiar apar mai multi pescarusi care incep a face zboruri cu adevarat acrobatice... scotand in acelasi timp sunete asurzitoare. Poate e semnul pe care natura mi-l da si prin care ma face sa revin la Mine. Imi e extrem de dor de clipele in care Eu cu Mine eram buni prieteni...
Multi specialisti in domeniul psihologiei si psihiatriei ar eticheta cuvintele de mai sus prin a da un diagnostic care cel putin ar fi depresie.
E atat de usor sa dai verdicte! Si atat de greu sa ai rabdarea necesara sa intelegi ca fiinta umana trece de-a lungul vietii prin diferite experiente ce-i creeaza diferite stari de spirit. Ce trebuie sa recunoastem este ca un om de-abia se intelege pe el. Ca sa-i ceri sa inteleaga pe alt om e deja prea mult. Maturizarea dureaza la unii prea mult, iar la altii nici macar nu exista notiunea forma gand care sa-i impulsioneze sa se intrebe daca le este bine.
Clasicul "bine" la intrebarea "ce faci?" este doar un mecanism de aparare a propriei identitati necunoscatoare a fiintei umane.
Sunt om!... si asta e lectia majora a testului final din ciclurile vietii mele ca spirit nemuritor.

Eu si cu Mine

2011-07-26T12:34:00.003+03:00

Din nou eu si cu mine suntem cei mai buni prieteni. Lui Eu ii vine sa planga de cateva minute. Mine ii opreste lacrimile. Eu simt cum valuri de lacrimi se revarsa in intreg corpul. Mine strange la un loc valurile de lacrimi si creeaza o mare in locul inimii. Bataiile inimii o fac sa reziste la suprafata... respirand si expirand aerul pe care Eu si cu Mine ii dau voie sa patrunda in trup. Eu ma gandesc ca fara Mine nu pot trai. Eu si cu Mine prieteni pana cand viata traita pe acest pamant se va sfarsi. Mine si Eu - doi prieteni buni - la bine si la greu in care Dumnezeu a pus ideea ca harul e darul.

Trăim vremuri ciudate...

2011-07-19T06:41:00.004+03:00

O sticlă pluteşte pe râul Argeş. Este un pet de bere... un alt pet (tot de bere) este la nici 5 metri distanţă în spate de primul pet...
O şatră de rromi cu 2 căruţe şi 4 cai (3 cai maro şi 1 alb - legaţi de picioarele din faţă) este "parcată" pe malul răului Argeş, imediat sub podul Viilor.
Un bărbat pescuieşte în picioare la 150 metri distanta de şatră.
Pe peretele de beton al râului se face reclamă scris mare cu vopsea albă la site-ul www.nelimitat.com...
5 copii (baieţi şi fete) mănâncă zarzăre dintr-un zarzăr.
Pescarul îşi mută locul mai aproape de rromii nomazi. Se spune că ţiganii (rromi) au noroc... poate aşa pescarul va avea şansa să prindă suficienţi peşti cât să asigure masa de seară a familiei sale.
Un cal cade la pământ şi începe să-şi scarpine spinarea de iarbă. Un alt cal îi urmează exemplul.
Pescarul se aproprie tot mai mult de sălaşul portabil al rromilor. A ajuns aproape sub pod fiind inconjurat de o insuliţă de papură. Nu are răbdare şi îşi strânge uneltele ... şi pleacă.
De fapt, observ, că face parte din şatră. Dezamăgit se urcă într-o căruţă.
De după copaci apare un bărbat îmbracat sărăcăcios cu o găleată în mână. Se îndreaptă spre râu... ia apă din râu şi invită cal după cal să se adape.
Este ora 20:00. Soarele e încă pe cer încălzind, parcă, prea puternic.
Sunt în interiorul unui Mall aşezată la o masă rotundă cu 2 scaune. În jurul meu se aud: pahare lovindu-se unele de altele, doape ale sticlelor sărind, plecăituri, ţipetele vesele şi în acelaşi timp îngrozite ale copiilor din spaţiul de joacă, cuvinte rostite > sunete + voci pe mai multe tonuri... zumzet total şi continuu. Muzica din boxele încăperii de-abia se aude. Probabil e doar zgomotul de fond. Se aud în schimb foarte clar reclamele la diverse reduceri din hipermarket (se dă special volumul mai tare).
Mi-am dorit odată să aud ce gândesc oamenii. Este pentru prima dată când nu vreau deloc asta.
Este un somn lung şi oamenii par a avea doar vise lucide.
Ce modă a mai apărut: să socializezi într-un Mall! Ai de toate într-un astfel de loc: mâncare, băutură, Casino, bănci, spaţiu de joacă pentru copii, cinema (3D), spaşii special amenajate din care poţi cumpăra de la un fir de aţă până la o casă, aer condiţionat şi ai curăţenie în jur. Mall-ul este un spatiu suficient de mare cât să încapă lejer cel puţin 1000 de oameni.
A veni la Mall e o chestie!
Nu oricine îşi permite. Clar e musai să ai un venit/salariu mediu pe economie să ai ocazia să intri pe uşa "Sesam, deschide-te!" - şi se deschide cum numai ai reflectată imaginea fizică în suprafaţa uşii Mall-ului. Feng shui!
Doi pescăruşi îmi atrag atenţia. Sunt atentă la aripile lor. Sunt liberi! - cosntrânşi şi ei uneori de natură sau poate chiar şi de natura umană. Şi totuşi în cea mai mare parte a timpului din viaţă lor zboară unde au chef.
A alege să fii un om liber, înseamnă să ai "libertatea" de a produce puţin, dar a consuma mult... Oare?

demult, aproape si cica departe

2011-07-01T10:54:00.002+03:00

Nu stiu daca acum gandesc ceea ce scriu..efectiv scriu si nu stiu ce cuvinte o sa astern in acest document. Ma gandesc la ea.. la iubire.. ma gandesc la ceea ce cred eu ca ma face sa traiesc cu adevarat..
Nu am nimic acum..sau mai degraba asa simt ca nu am..ma simt de parca as fi pe cer inconjurata de multi nori si ingeri..sunt eu un inger? Nu. Si daca as fi .. ar fi doar in imaginatia mea… cata imaginatie pot sa am…sau poate nu am deloc…negatii si afirmatii care-mi umplu mintea…
Inca nu simt ca traiesc cum traiesc ceilalti..parca e de ajuns sa respir adanc si sa ma satur.. Sau e de ajuns sa simt caldura unui alt trup..sa simt cum cineva se joaca in parul meu..privind cu dragoste spre mine…
Ce e in jurul meu? Ce se petrece cu mine? Ce sunt toate astea care cica fac parte din viata mea? Am impresia ca nu-s nimic… ca e doar un teatru si toate cele sunt decorurile.. dar de ce eu aici? Doamne, daca existi si chiar faci ca luminita aceea din mine sa fie vie, te rog, te rog mult, dar mult de tot, arata-mi pe ce drum sa apuc.. sa am un rost..sa inteleg decorurile, sa faca parte din viata mea… Nu stiu.. efectiv vreau sa simt ca traiesc.. da, stiu. Deja traiesc, dar ti-am zis cum… e de ajuns sa iubesc si sa simt iubire .. Oare asta sa fie calea mea? Sa dezvolt iubire? Sa-i fac pe oameni invatati in cele ale iubirii? Ar fi ireal si nespus de magnific..dar totusi traiesc pe o scena in care decorurile sunt mai importante decat insasi fiinta..sau poate asa vad eu.. poate am alti ochi, care privesc in alta directie..si recunosc cel mai adesea prefer sa privesc spre cer…sa vad luna, norii si stelele.
Unde sunt? Si de ce simt ca inca nu m-am nascut ca sa traiesc ca pamantean pe acest glob, in acest loc, care ridicol.. il vad ca un circ?!

nu stiu... e exact ce simt
si crede-ma ca am avut lacrimi in ochi cand am scris
nu stiu ce se va intampla cu mine
efectiv nu stiu
imi simt sufletul fericit, dar atat de trist cand privesc la "decoruri”
inca nu-s o fiinta sociala si crede-ma nici nu vreau
dar cred ca nu-s intreaga..ca simt ca nu fac parte din decor
offf
scuze
faza e ca nu ma simt varza, simt doar ca nu fac fata a ceea ce ma inconjoara
nu e mediul meu
chiar nu stiu ce se intampla cu mine
stii mi se intampla lucruri ciudate
intr-o zi am descoperit ca stiu ce gandesc altii
in alta zi am descoperit ca pot lua dureri de cap sau alte dureri
in alta zi ca mi se lipesc linguri si furculite sau orice metal de mine
da.. stiu ciudat sau poate atat de normal
ceea ce simti si tu de atatea ori cand vorbesti cu mine
este ca te ai o stare de bine
da, si asta am observat e ceva in mine care creeaza stare de bine
chiar daca nu am un fundament serios
dar ceva in mine..ceva mic..neexplicabil face ca ceilalti sa-l simta
si sa se bucure de el
logic ceea ce ma face sa ma simt fericita

acum mai mult ca nicodata stiu ca am aparut cu un sens
si as vrea sa cred ca e adevarat
ca am venit pe lume cu un dar si acela e sa iubesc..sa fac ca ceilalti sa se iubeasca pe ei insisi
si sa se raspnadeasca acest sentiment ca semintele purtate de vant
aberez... sorry
nu spun ca m-am schimbat, ci doar ca mi s-a accentuat acea stare care o simteam de copil
ca vreau liniste in jur..vreau sa respiram cu totii si sa simtim acel aer pompat pana in maduva oaselor
mda...
stai ca acum chiar ca nu stiu ce scriu
cred ca din cate ti-ai dat seama este ca mereu am fost in cautari si inca mai sunt
caut si iar caut
parca stiu ca exista o comoara
si o voi gasi
si o voi imparti
voi da bucata cu bucata pana cand ea nu se va termina niciodata
tocmai pentru ca e suficient sa ai esenta
off
ce e viata?
Un mister?
da..poate
ce e viata, se intreaba Sabina
si raspunde
ea e insasi sansa noastra de a ne simti desavarsiti
esenta suprema
acel - si + care fac un =
si un TOT
un TOT in TOATE care le stim si tot credem ca le descoperim
dar ele sunt atat de demult in noi...pentru ca TOT a fost de la inceput
si TOT va fi mereu
dar din pacate suntem uneori atat de orbi
ce sunt lucrurile materiale, ce e tehnologia?
ce sunt toate astea?
tot ce e in jurul nostru?
sunt particele din TOT
off
da, chiar ca am terminat filosofie

09.11.2006

Ce simt acum? Simt o liniste, dar in acelasi timp o furtuna de sentimente. Ceva ma nemultumeste si nu stiu exact ce…
Cum e viata mea acum? In asteptare..se pare ca e un cumul de cunoastere.. nu stiu exact de unde sa incep si unde sa ma termin. Acumulez, descopar, redescopar si nu ma satur.. sau ba da incep sa ma satur, dar undeva in mine e ceva mic care-mi spune: Continua! Nu vreau sa ma opresc aici, vreau din ce in ce mai mult.. vreau sa intru si mai mult in cerc..vreau sa fiu in mijlocul cercurlui, cunoscand ficare cerc din cerc..pana ajung la punctul cercului.

Privire in sufletul tau

2011-04-28T00:55:00.002+03:00

Incerc sa imi stapanesc emotiile...
Privirea mi-o ascund, cu toate ca intreaga-mi fiinta...
Tremura in interiorul meu o multitudine de sentimente...
Pun apa la incalzit ca sa te servesc cu un ceai de fructe...
Ma refuzi. Nu e ceaiul potrivit. Las ochii sa priveasca cana...

Iti ofer o cana goala si un degetar... cadou de Pasti...

Ma sprijin de bibloteca si te privesc...
Te indrepti catre mine oferindu-mi un sarut parintesc pe frunte...
Multumesc!

Ma iei in brate si imi stapanesc inima sa bata mai usor...
Piept in piept! Caldura. Siguranta ca nu am pierdut de fapt nimic.
Esti aici!

Facem o plimbare printre oameni. Stau la o distanta de 40 cm...
Te privesc cand nu ma privesti.
Te asiguri ca sunt bine cand ma prefac ca nu-s atenta.
Pas dupa pas pana cand ne asezam sa mancam o salata.

Nu imi e foame. Nu iti e foame. Tacere... Lumina soarelui...

Din nou pasi si tacerea se rupe:" Te-am dezgropat.[...] Te las sa zbori!"
Cuvintele tale inca imi rasuna in cap...

Sarut parintesc. Lectie de viata!

Multumesc!

Masina in care esti se indeparteaza de mine. Raman uitandu-ma...
Ai plecat!

Obrajii imi ard.

Ai plecat, oare? Imi ating inima si te simt...

Drum bun, suflete!

Am aflat...

2011-04-23T00:26:00.003+03:00

Visele e tot ce mi-au ramas...
Un cer senin as vrea sa fii ... fara nori...
Ai ramas in sufletul meu atat de adanc.

Ce iti pasa tie ca eu am ramas acolo? Pasii tai inainteaza in asta calatorie numita viata si bine faci. Ai iubit mereu clipa! Prezent!
Am invatat de la tine ca cel mai important om de pe acest pamant esti chiar tu! Esti fiinta cea mai importanta! Binele invinge intotdeauna! Ce fericre!

Tot ceea ce incepe are un sfarsit! De retinut asta!

Inceputurile sunt cele mai frumoase pentru ca ne surprind! Necunoscutul ne sperie, dar in acelasi timp ne trezeste curiozitatea. Suntem maimute curioase! Cautam o viata intreaga banana coapta care sa ne aline foamea de iubire...

Tot ce am iubit a fost...

2011-04-16T23:28:00.005+03:00

Pretuim cu adevarat "ceva" atunci cand am pierdut.
Iubirea intodeauna doare la un moment dat. Toate bune si frumoase la inceput, dar apoi vine un timp cand relatia paseste pe teritoriul obisnuintei si ai impresia ca vrei altceva. Dar de fapt acel altceva e doar o iluzie. Se spune ca tot ceea ce avem nevoie este acum si aici. Daca lasi mintea si ganduri-dorinta la o parte si iti asculti inima esti un om impacat cu tine. Pe celalalt pe care-l intalnesti nu este intamplator sa-l ai alaturi. Calatoria vietii este lunga sau scurta, destinatia nu o stie nimeni chiar daca multi dau doar cu presupusul ca ar ajunge undeva anume. Momentul de acum este cel mai important! Cand ajungi ca fiecare gura de aer pe care o respiri sa o apreciezi atunci ai sa te bucuri cu totul de ce minune esti existand.
Viata de unul singur este extrem de dificila, apoi cea in doi. Dar nimic nu este imposibil. Ce vreau eu sa spun aici? Ca de cuvinte suntem satui cu totii.
Vreau sa cred cu toata fiinta mea ca si tu crezi ca iubirea din inima pentru inima nu moare! Poate nu ai trait-o niciodata si asta doar pentru ca nu ti-ai dat voie sa fii autentic. Te-ai lasat prada gandurilor-dorinta. Dar nu-i nimic. O data ce realizezi ca puritatea sufletului si aprecierea fiecarei clipe traite conteaza atunci ai sa te inalti dincolo de spirit! Devii creatie! Diamantul este mic, dar cat de valoros este! Spun asta in cazul in care uneori te simti mic si nepunticios. Toate starile sunt bune. Treci prin ele tocmai ca sa discerni raul si binele creeandu-te un "zeu" din Dumnezeu!
Succes! Am incredere in tine ca poti sa iti atingi inima si sa savurezi clipa!

o paine in 5 bucati

2011-04-11T00:35:00.002+03:00

Soare. Copaci. Pasi in sir indian. Pitigoi care se bat intre ei. Urme de roti de bicicleta. Gandurile mi se pierd odata cu frunzele ce zboara purtate de vant. Norii formeaza noioane de zapada pe cer. Suntem calatori frustrati. Cautam cararea spre a iesi in drumul potrivit. O paine o impartim la cinci.

Zambile

2011-03-30T02:33:00.003+03:00

Picaturi de ploaie. Vant. Parul imi e in toate directiile, numai aranjat nu mai sta. Oameni cu umbrele, oameni fara umbrele. Oameni. Intram in restaurantul preferat din Drumul Taberei - Bucuresti. Mananc pe saturate de aproape ca mi-as gasi o pozitie cat mai confortabila sa trag un pui de somn. Telefonul suna. El ne anunta sa ne intalnim. Statie de autobuz. Un hot este prins. Ma uit la pasii ce se fac prin ploaie. Stergatoarele parbrizelor creeaza o melodie. Vantul suiera. Pic. Poc. Ajungem prea devreme. Ne indreptam catre "Krishna". Local cu muzica ce imi aduce aminte de luna de septembrie de acum cativa ani cand dansam panjabi. Beau milshake de banane, iar sufletul imi danseaza. Aja! Aja! Apare el cu ea. Devin atenta la jocul timid al privirilor dintre cei doi. El nu stie ce sa zica, ea nu stie ce sa zica. Rotit de cuvinte si schimbari de stari. Poze. Inghetata raceste atmosfera si aburii ies. Iesim. Plimbare pe stradute cu mari si vechi cladiri. Oameni. Umbrele. Pic. Poc. Poze. Ne refugiem in "Niste domni si fii" la un pahar de vin. El si ea se privesc pe furis. Lui ii place de ea, ei ii place de el, doar ca inca nu e momentul ca pic si poc sa vina si in sufletul ei. Un pusti apare cu buchete de zambile. Moment in care el ii cumpara ei un buchet - zambile albe. Pic si Poc in ochii ei unul dupa altul se rostogolesc pe obraji. Ea:"nu-s obisnuita sa primesc flori. Multumesc!" El: o ia in brate stangaci intrebandu-se daca a gresit cu ceva. La pieptul lui ea isi exprima emotia prin pic si poc.
Asta a fost tot!
Un moment alb creat de mirosul zambilelor.

Sunt tot eu, suflet!

2011-03-14T13:16:00.002+02:00

Nu te uita la mine ca la o straina!
Sunt tot eu!
Ia-ma de mana si saruta-mi sufletul!
Sunt tot eu!
Priveste-mi ochii si simte-ma cu inima!
Sunt tot eu!
Zambeste-mi si ia-ma in brate!
Sunt tot eu!
Spune-mi ca simti!
Sunt tot eu!
Iubeste! Iarta! Multumeste!
Sunt tot eu!
Sa nu iti para rau!
Sunt tot eu! Bug!
Pocho, te iubesc, mi-e drag si dor!
Sunt tot eu!
Esti tot tu!
Suntem noi!

Doi spiridusi la un pahar de vorba

2011-02-21T01:14:00.002+02:00

In padure se lasa usor linistea. Soarele a disparut si luna isi face simtita prezenta. Nici stele nu-s. Copacii formeaza cu ale lor forma diverse forme. Intr-un tufis se aude zgomot. Ma duc sa vad despre ce e vorba, doar sunt unul dintre cei mai curiosi spiridusi care exista ca na doar ma cheama Curiosul. Nu fac nici doi pasi si ţup apare in fata mea Seriosul - spiridus mult prea serios ca eu as fi adaugat la numele lui Foarte Seriosul.
- Ce e cu tine la ora asta pe aici? Si ce tot faci zgmot? Nu vezi ca-i noapte? - il intreb curios. :)
- Caut sa ma inveselesc cu 'ast instrument numit violoncel. - raspunse mult prea serios Seriosul.
- Hahaha! Pai cu violoncelul te gasisi tu sa te inveselesti? Clar ca nu degeaba ti se zice Seriosul. Si merge treaba? Te descurci sa te inveselesti? Ca mie mi se pare mai mult ca te amaresti la ce zgomot poti scoate cu al violoncel. - ii spun eu.
- Mai, Curiosule, ia mergi tu la culcare si lasa-ma in ale mele. Poate ca mie zgomotul 'ast ma face sa ma simt vesel. Te-a gasit pe tine acum sa fii critic de muzica invelisatoare! Iaca comedie la tine... - serios vorbi Seriosul
- Domnul Serios hai mai bine de lasa tu acel violoncel si mergi de te culca. Noaptea te va ajuta prin linistea ei sa ai un somn linistit, dar poate vei visa veselie violoncelistica mai stii. Asa ca eu zic noapte buna!
Seriosul parea sa nu prea vrea, dar totusi e serios si uneori culmea ma ia pe mine Curiosul in serios si merge sa se culce. Clar a crezut ca va avea vise cu veselie violoncelistica. As fi vrut sa fiu curios in aceasta noapte de ceva mai interesant, dar fu' buna si asta intamplare: Serios ce vrea sa devina Vesel in plina noapte cu ajutorul unui violoncel. Ce mister!

Rasfat

2011-02-21T00:42:00.003+02:00

Norii s-au adunat si au format o mare pufoasa
Luna si-a facut aparitia
Noaptea e liniste si mai ales un sfetnic bun

.............................................
Nu ar strica si o atmosfera de basm :)

Aprind lumanari. Dau drumul la apa in cada. Pun sare si spumant. Dau drumul la muzica in surdina. Si... si privesc in jur la atmosfera si incep sa dau frau imaginatiei.
Un calut de mare se formeaza din spuma. O stea de mare isi face si ea aparitia. Imi plimb mainile prin apa creeand valuri. Lumanarile sunt ca niste stele ce lumineaza in intuneric. Melodiile se deruleaza una dupa alta. Zambesc. Ma scufund in "marea cea mica" si privesc "stelele" de sub apa - descopar astfel un alt univers. Si de aici incolo povestea o pastrez doar pentru mine. :)

de vorba cu natura...

2011-01-23T00:07:00.005+02:00

Intotdeauna am observat ce minuni face sa te plimbi in natura... departe de zgomotul masinilor, departe de gandurile si vorbele fara de inteles concret al oamenilor, departe de ceea ce se numeste civilizatie... departe de ceea ce te face sa uiti ca ai un spirit liber si plin de naturalete. Au inceput multi dintre noi sa se comporte asemenea unor masini programate, chiar si eu de multe ori simt cum ma ia valul tehnologic si ma poarta in marea ignoranta. Evoluam tehnologic, evoluam ca specie, se creeaza confortul, dar in acelasi timp se creeaza indepartarea de sinele care te face de altfel unic. Cati dintre noi mai sunt unici? Cati dintre noi mai avem propria gandire? Ce mare e turma! Traim la nivel mare, deja, o criza economica. Am fost manipulati odata cu trecerea la "democratie". Ai acces la tot, dar in acelasi timp iti fauresti singur inchisoarea. Chiar azi discutam cu niste prieteni pe tema solutionarii problemelor existentiale. Ce e de facut? Pentru a sti ce este de facut intai trebuie sa stim cum s-a pornit. Traiam acum 20-21 de ani intr-o tara in care painea se dadea cu portia, aveai totul cu portia... aveam din fiecare cateceva. Poate si atunci eram o turma, dar nu era atat de mare discrepanta: unii au prea mult si altii deloc. Ma gandesc acum de ce nu gandeste nimeni sa faca cumva atunci cand ajunge intr-un post de conducere ca sa fie armonie. Nu se mai doreste asta. Au inceput sa apara tot felul de documentare cum suntem otraviti atat spiritual, cat si fizic. Cati se uita la ele? Si daca se uita ce fac pentru a schimba? Dar de ce sa fac eu asta? Sa faca altii! - cam asta se spune. Dam vina unii pe altii spunand ca asa a fost sa fie, oricum vinovat e mereu altul.
Sa fim oare doar un proces de transformare din umanoizi in umanoizi fara suflet? Informatiile SF ne-au descris de ceva timp ceea ce deja se intampla. Unii le-au considerat doar sf-uri, acum sunt pure realitati.
Ma plimb de cate ori am ocazia prin natura... si fac asta pentru ca imi dau seama ca numai asa imi pot reincarca sufletul cu armonie. O poti face si tu, dar stiu ca ai uitat. E normal sa uiti, ai tot ceea ce iti trebuie la indemana sa fii un alt surub a masinarii EVOLUTIE.

Nostalgie

2010-12-29T20:39:00.003+02:00

Saptamana trecuta imi aduceam aminte cat de bucuroasa eram cand eram copil ca vin sarbatorile de iarna. Anul acesta si chiar de cativa ani nu mai simt aceeasi bucurie. Fiecare varsta cu "jucariile" ei.
Mi-am dorit mereu o lume mai buna. Am visat la o armonie deplina. Astept extraterestrii pentru ca pamantenii se pare ca si-au pierdut controlul mintii si mai ales s-au ales cu un dezechilibru al inimii.
Esti ceea ce gandesti! - oare saracia din casa multor oameni a fost dorita de ei insisi? Intotdeauna am zis ca daca conteaza ceva pentru un om este mediul in care traieste. Ceea ce te inconjoara te poate face sa simti, sa gandesti si sa actionezi intr-un anumit fel oferit de mediu. Daca as fi intr-un loc retras de lume automat m-as preocupa doar de cum m-as putea descurca ca sa traiesc in acel mediu. Daca nu am apa aproape m-as duce la fantana cea mai apropiata sa car vreo 2 galeti de apa, daca nu am lemne pentru soba m-as duce sa tai cateva, daca mi-ar fi foame as astepta sa se infierbinte bine soba ca sa pot sa imi prepar ceva. Cat timp mi-ar lua? Clar mai mult timp fata de cum ar fi daca as trai in oras unde apa, focul, mancarea, etc. mi-ar fi la indemana. Nu ne dam seama de ceea ce avem sau nu avem pana cand nu suntem supusi unui mediu prielenic sau neprielnic, depinde de fiecare cum ii este mai bine.
A, am uitat sa zic ca la tara, la sat oamenii nu vorbesc despre ce carte s-a lansat de curand sau despre ce film e la cinema. Oamenii de la tara au alte preocupari in functie de anotimp. Primavara deja incep sa munceasca pamantul, animalele hranite si ingrijite, vara munca, toamna munca si iarna munca iarasi. Omul de la sat nu sta o clipa si daca isi gaseste timp este doar ca sa se odihneasca ca mai apoi sa inceapa iarasi sa isi faca de lucru prin ograda. Sunt sigura ca stiati toate acestea si poate putin va pasa multora dintre voi, ca doar na' cei de la oras au invatat carte, tocmai pentru a nu ramane la coada vacii.
Si e adevarat ca pana la urma fiecare om isi are soarta sa. E adevarat ca si-o poate schimba prin decizii radicale, dar din punctul meu de vedere tot ceea ce se face are un scop. De ce si Romania in criza? Ca asa a trebuit sa fie. De ce oameni saraci si oameni bogati? Ca asa a fost sa fie.
Care e solutia ca fiecare om sa fie fericit? Sa-si urmeze inima, instinctul. Cine o face? Putini. Efectul de turma are o puternica influenta asupra oamenilor. De ce? Asa a trebuit sa fie!

Joc de cuvinte incrucisate

2010-10-22T18:51:00.004+03:00

Am un zmeu pe care-l tin cu putere in mana si vantul vrea sa-l conduca. Nu ma las si il tin si mai strans. Controlez. Oare de cate ori nu am facut asta? De cate ori nu am vrut sa detin controlul? Poate uneori doar am avut impresia ca sunt cea care controleaza. Dar ce inseamna controlul? Ai situatia in mana! Fleosc! Hai sa fim seriosi ca nu ai nimic. Ai impresia ca iti apartine. In orice moment totul poate sa dispara asemenea zmeului care tocmai mi-a zburat. Acum e condus de vant. Vantul a castigat. Chiar a castigat?
Vedeti acestea sunt doar ganduri razlete. Mintea e plina de asemenea ganduri aiuristice. De fapt nu avem nevoie de control, ci doar de echilibru.

Tu si eu

Eu sunt pe partea cealalta a drumului
Tu esti acolo si ma privesti
El si ea se uita la noi
Noi ne strigam din nou unul pe altul
- Ma auzi?
- Nu.
Auzi o voce in tine care iti sopteste ceva ce nu intelegi.

Alte aberatii de cuvinte. Oare acum o sa urmeze partea interesanta, ca doar nu citesti degeaba. Vrei sa afli ceva nou. Am sa iti ofer. Incep sa negociez cu tine dupa cum se observa. Si sa incep.

Au fost 2 la inceput, apoi s-au inmultit. Din cei multi au mai disparut cativa, dar au aparut altii noi. Si tot asa. Acum esti si TU aici. Si? Si nu e intamplator. Pai de ce? Pai altfel cine avea rabdarea sa citeasca ce am scris eu pana acum? Multumesc! :)

rasfoiri in amintiri

2010-10-22T12:21:00.001+03:00

Povestea incepe undeva in interiorul mintii mele, nu as putea spune unde mai exact pentru ca nici eu nu stiu. Dar ce conteaza este ca povestea incepe.
Si cum incepe o poveste? Cu: a fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti.
A fost odata ceea ce si astazi este.
A fost ceea ce este tot sub forma de poveste.
A fost si va mai fi poveste.
A fost pentru ca tu sa crezi ce este.
A fost mereu asa cum este.
A fost, este si va fi poveste.

Cand ai atatea sanse sa te bucuri de ceea ce este, poti uita ca faci parte din poveste. Sa traiesti liber, sa ierti si sa iubesti ce este face parte tot din poveste.

Te nasti dintr-o poveste tocmai pentru a creea o poveste. Povestea vietii tale. Poate cineva isi va aduce aminte de tine si cu siguranta va povesti despre contributia ta in povestea sa.

Nu iti permiti sa fii suparat pentru ca ai pierde tineretea fara batranete si viata fara de moarte.

Nu sunt de aici! - spunea veverita ghindei
Ba esti de aici! - ii raspunde ghinda
Nu-s si nu vreau! - veverita continua sa isi nege existenta
Esti! Altfel eu cu cine vorbesc? - insista ghinda
Hm... Da! Cum sa neg ceea ce sunt cand sunt? - veverita isi revine

De multe ori poate ni se intampla sa nu ne placa ceea ce este, dar cand intelegi ca ceea ce este face parte din poveste atunci este clar ca incepi a deveni poveste.
Vreau sa iti aud povestea!

călătorie în timp

2010-10-11T15:33:00.005+03:00

Dimineaţă. Fac cafeaua din nou foarte dulce. O bem destul de repede. Ne grăbim să mergem la ziua de naştere a tatălui meu. Ieşim din scara blocului şi ne izbeşte un aer rece de toamnă. Îmi spune de ceva calcule gospodăreşti. Trag aer rece în plămâni şi pe expiraţie spun: azi găsesc bani. Se uită la mine şi gândeşte: de-ale ei. În mintea mea încep să se rotească un amalgam de evenimente. Am învăţat să ştiu că ceea ce vine pe neaşteptate în universul meu are un sens. Ne învârtim prin supermarket să luăm ce mi-a zis mama că are nevoie. Pe lângă noi trec oameni cu gânduri, idei... Fiecare îşi are harta lui pe ziua asta. Hărţi, destinaţii, mici planete ce creează un univers din care facem toţi parte. Luăm ce e de luat şi ne îndreptăm către prima staţie, în care aşteptăm ceva timp mijlocul de transport în comun. Până să sosească 137 observ agitaţia din jur. Un om se şterge pe pantaloni de praful luat de pe cutia ce o căra soţia sa, o doamnă iese în stradă să vadă dacă vine autobuzul, ea îşi aprinde o ţigară, o maşină claxonează, un câine mare scoate capul pe geam dintr-o maşină şi se uită la noi cei din staţie, îmi aprind şi eu o ţigară... ploaia începe. Nu apuc să termin ţigara şi apare autobuzul. Ne urcăm. Este plin. Aerul este greu de respirat, dar rezist eroic. O bătrână stă pe ultimele scaune... se uită în jurul ei, dar pare să nu vadă nimic; cred că nici nu vrea. Întinde o mână pe spătarul scaunului de lângă ea şi respiră profund. Uşile se deschid şi coborâm. Fac câţiva paşi şi mă opresc în spatele unui tânăr care stătea în spatele unei femei: coadă la covrigi. Vine şi rândul meu. Îmi iau un covrig cald cu mac şi sare. Ne urcăm în următorul mijloc de transport. Un maxi-taxi ce pleacă numai când toate scaunele îi sunt pline, altfel cheia nu intră în contact. Aşteptăm ceva timp. Mai rămân două locuri libere. Noi, cei ce aşteptăm devenim puţin iritaţi, dar apar cei doi călători. Se aude zgomotul motorului şi astfel roţile încep să se învârtă pe autostradă. Roţi printre roţi, oameni printre oameni, gânduri printre gânduri, o pasăre ce zboară (ştie numai ea unde)... prefer să adorm, ceea ce şi fac. Ea citeşte rândurile tatălui meu din cartea ce i-o ducem cadou. Se vede Petrochimia. Aer de Piteşti. Coborâm. Ea trebuie să pună un plic la poştă. Când traversăm strada observ pe trecerea de pietoni un portofel. Mă aplec, îl iau şi mă uit în el. Erau banii pe care am zis că-i găsesc. Doar bani, fără acte. Zâmbesc. Ea se uită la mine şi îmi spune: "cu tine nu se poate!". Ideea e că se poate. S-a convins încă o dată că am dreptate, iar eu la fel. :)
Şi acum mă gândesc: toate au legătură! Doar să ai atenţie! Fii atent! Totul e posibil! Suntem creatori a propriei vieţi!
Acum mă gândesc că există amintiri din viitor.

P.S. Tot am fost întrebată câţi bani erau. Răspuns: 680 lei. :)

Inchid ochii, imi ating inima si te simt cu mine

2010-10-07T16:19:00.002+03:00

Atât de linişte în aer, respir armonie
Eşti lângă mine dormind
Te privesc.

................................

Când eram mică aveam un vis: îmi doream o familie fericită. Îmi doream linişte şi armonie. Acum simt că am ce am trebuie. Adevărat omul sfinţeşte locul.
Motanul începe să toarcă sub mângâierea mâinii tale.
Ştiu! Iar te întrebi de ce curg lacrimi pe obraji. Plâng muţeşte. Lacrimile de multe ori pornesc din sufletul unui om când este foarte fericit!
Sunt fericită şi îţi mulţumesc!

Joc de litere!

2010-10-06T15:14:00.004+03:00

Daca ti-as arata lumea probabil ca ai ramane putin stana de piatra, probabil ca ti-ai da seama ca tot ceea ce faci acum nu are nici o valoare in lumea mea. Dar ce rost are sa iti arat? Cand putem sa ne creeam lumea noastra! Suntem regizori. Suntem actori. Scenariul il scriem cu fiecare clipa care trece pe firul timpului. Timpul este relativ. Noi suntem praf si pulbere magica a unei realitati numai de noi create. Suntem vise, suntem minti, motorase ce isi ruleaza programul. Suntem ceea ce vrem sa fim in momentul asta! Tu ce vrei sa fii? Ce vrei aia esti! Esti ceea ce doresti! Esti tot ce visezi, tot ce creezi, tot ce aspiri! Te inalti in aer de 1000 de ori si te renasti in fiecare clipa, atat timp cat esti constient/a ca esti cu bagheta magica in mana!
Baracate, adante, echitibetiriptesa!

Astral

2010-10-06T15:00:00.002+03:00

Jumatate ochii deschisi, privesc printre gene cerul albastru din fata mea. Pe un nor te vad venind spre mine cu bratele larg deschise. Ai si aripi, ai si sunet, si ai mai ales lumina. Ma faci sa zambesc cand te vad cat de liber zbori.
Sunt cer! Sunt nor! Sunt aripi! Sunt zambet! Sunt lumina!

Un fum de tigara

2010-09-22T00:18:00.002+03:00

Prefer sa plang in mine a nu stiu cata oara... asa este mai bine... Este mai bine pentru tine, pentru cei care ne inconjoara. E o lume prea trista. Prea toti au devenit crizati de la o criza financiara. Ce chestie! Banii duc la nefericire. Nu mai poti fi fericit cand nu ai bani. Fericirea tine de bani. Ce idiotenie!
Azi am realizat din nou ca oamenii sunt impresionati de superficialitate. Originalitatea, naturaletea sunt chestii pe care nu si le permite oricine. De fapt nu isi mai doreste nimeni sa fie original. E mai bine in turma. Se merge cu valul, in turma. E mult mai simplu sa faci cum fac majoritatea. E mai comod asa.
O banca, leagane, luna printre frunzele copacilor, picioare atarnand in gol, ganduri ce se indreapta catre viitor, corp ce simte vantul adiind usor pe obraji, suflet ce tresalta la fiecare mic glas a acelor pitici ce se joaca sah.
E totul atat de viu, si in acelasi timp pare atat de fara grai in trai.

Cainii latra unii la altii, oamenii fac la fel.
E rosu la semafor. Se asteapta verdele.
Trecerea de pietoni face legatura dintre doua drumuri paralele.
O linie, o treapta, o alta linie si o alta treapta.
Ajungi acasa si faci un dus.
Este clar plapuma te asteapta sa te incalzeasca.
Ochii se inchid si sufletul iti zboara.

Namaste!

2010-09-21T00:05:00.000+03:00

Ascult noaptea si ea ma accepta sa-i fiu martora…
Atat de liniste.
Tic-tac, tic-tac.. ceas ce nu se opreste decat atunci cand bateria isi termina energia… Ma termin si eu pe aceata zi si ma duc intr-un somn adanc ca sa imi incarc bateriile…
Noapte buna, suflete!
Oriunde esti si orice faci sa nu uiti ca respiram acelasi aer!

Ploaia ce limpezeste mintea

2010-09-19T23:23:00.004+03:00

Intr-adevar toamna si-a facut aparitia. Frunzele copacilor se desprind de crengile copacilor dansand printre picaturile mari de ploaie.
Ploaia curata pamantul. Imi place sa ma plimb prin ploaie...si astfel fac un dus rece de la natura. Castenele cad si ele, ghindele la fel. Totul se curata. Se limpezesc chiar si gandurile cele negre ale mintii omenesti.
Tocmai ce am sosit de la o piesa de teatru: "Livada de vişini" a lui Cehov in regia lui Felix Alexa. Superba piesa! Talentul actorilor de a se transpune in pielea personajului a facut o sala plina sa amuteasca si la final aplauzele sa fie de neoprit.
Cand esti la teatru, esti rupt de viata ta. Actorii sunt magicieni! Transforma realitatea vietii spectatorului in realitatea piesei jucate. Uneori avem nevoie sa ne conectam si la alte realitati, poate doar pentru diversitate sau poate doar pentru a realiza ca unii dintre noi (actorii, artistii) au venit pe pamant sa ne invete prin exprimarea harului lor ca viata e o scena imensa unde iti poti juca rolul putand sa-ti exprimi emotiile, sentimentele, trairile. E minunat sa traiesti la maxim fiecare clipa. Te simti un regizor, actor, spectator si in esenta o minune a lui Dumnezeu!

Imi este dor de tine!

2010-09-19T10:21:00.004+03:00

Ma gandesc la tine... ma gandesc... sper sa fii bine, imi este dor de tine!
Stropii de ploaie se lovesc de geamuul ferestrei, motanul se uita la mine si miauna, sunt aici si tu acolo. Suntem in acelasi univers, pe acelasi pamant. Imi simt sufletul cum te cauta, inchid ochii, intind mainile inimii si te strang in brate. Stau cu tine o vreme asa si te las sa dormi la loc. Inainte de a-ti da drumul iau o parte din mine si din tine si le pun impreuna pe firul timpului. Mereu impreuna indiferent de loc, spatiu si gand.
De multe ori am simtit undeva dincolo de mine, dincolo de dincolo de ceea ce realitate se numeste, ca fiintele umane sunt conectate la aceiasi Sursa. De aia iubirea poate este singura care face conexiunea intre noi toti si Sursa.
Ce minunat este cand realizezi ca dincolo de spatiu, dincolo de timp, dincolo de orice crezi: EXISTI impreuna cu TOTI alimentandu-te de la SURSA care ne face sa fim UNA si ACEEASI.

Realizari anuntate

2010-09-15T06:11:00.002+03:00

Si ieri ca si azi a aparut soarele pe cer. Imi aduc aminte de ieri si ma gandesc ca azi sunt ceea ce ieri nu eram. In fiecare zi ma imbogatesc si a realiza acest fapt ma face sa zambesc.
Mergand pe strada am observat agitatia gandurilor oamenilor ce treceau pe langa mine. Graba, ochii ce priveau doar inspre directia locului propus de destinatie, agitatia corpurilor, lumini, imagini, cladiri, mobile, etc. ... un univers in care traiesc si cu toate acestea imi dau seama ca am universul meu.
Ma asez la o masa si in fata mea sta o tipa care-mi spune ce grea e viata in Romania. Nu este prima care-mi spune ca isi doreste sa plece in strainate. Acolo crezand ca este totul altfel. Da! Nu neg, dar nici nu sunt de acord. Este bine numai atunci cand tu te simti bine cu tine. Acum depinde de sistemul tau de valori. Ce iti doresti de la viata asta? Vrei bani? Vrei lux? Vrei recunoasterea cunostiintelor tale? Vrei familie? Vrei faima? Vrei si iar vrei? Mereu cerem. Si cand nu ni se da ceea ce credem ca avem nevoie ne suparam si plecam spre alte tinuturi. Amuzant! Nu spun ca nici eu nu am gandit asa. Am cautat si eu in alta parte norocul. Ce am gasit? M-am regasit tot pe mine cu ceea ce eram. Acum sunt in Romania. Si cu toate ca e criza si toate par a merge rau, culmea sunt: fericita! Vai! Unii spun ca sunt cu, capul in nori. So what? Da. Sunt in nori. Sunt cu ochii la cer si cu picioarele pe pamant. Sunt aici. Sunt acum. Si clar nu intamplator. Vorbe, vorbe... Da.
Tipa din fata mea vorbeste si iar vorbeste. O las sa vorbeasca. O las sa gandeasca cum vrea ea. O ascult. Imi dau seama, din ceea ce spune, ca isi doreste sa isi poata face meseria aici si sa fie bine platita. Foarte corect. Dar, oare, chiar isi doreste sa munceasca? Nu stiu. Alegerea ii apartine ei ce sa faca cu viata sa. Ii doresc succes in drumul sau!
Nu dureaza mult timp si ma intalnesc cu un tip. La aceiasi masa tipa de mai devreme si barbatul. Incep discutii despre una - alta. Ea bea o bere, el bea ceva non alcool. S-au inversat rolurile. Femeile beau acum alcool si barbatii beau bautura fara alcool... la masa asta rotunda. In fata terasei este o biserica. Unii se inchina, altii se fac ca se inchina, si altii trec pur simplu pe langa. Un cersator cere insistent domnului sa-l ajute. Da. Se cere ajutorul. A devenit o ruga zilnica: "Vreau! Da-mi! Ajuta-ma!" :) Nu stiu cum se face, dar tot mai multi oameni nu mai au incredere in ei ca pot. Toti putem, ideea e sa si vrem. Eu vreau si am! Cand vrei ceva cu toata fiinta ta este imposbil sa nu primesti. Platesti un pret, asa ca mare grija ce iti doresti. Oricum ar fi lectiile tot le inveti. Mai devreme, mai tarziu, toate la timpul sau. Cerul a inceput sa se lumineze, pasarile sa cante, motanul e la fereastra atent, "masinile" pornesc pe drum/drumuri.
O zi minunata! Minuni sunt la tot pasul. Multumesc!

2010-09-13T07:20:00.002+03:00

Razele soarelui isi fac loc printre nori. Motanul alb este asezat pe pervazul ferestrei privind curios in jur. Fumul betisorului parfumat imi trece prin fata ochiilor, iar cu toate ca sunt aici te tin totusi de mana.
Un capitol nou incep sa scriu incepand cu clipa de acum, timpul fiindu-mi stiloul, cerneala fiindu-mi gandurile, iar penita este cea care impregneaza pe file in cartea vietii mele.
Cu sufletul plin de dorinta imi continui calatoria.
Drum bun si tie!

A? Ai spus ceva?

2010-09-09T00:02:00.003+03:00

Sunet lung. - Da.
Sunetul dispare. - Nu.
Cuc! Cuc! Cuc! - urechi desfundate. :)
Oameni, muzica rock, zumzetul vocilor, ciocnire de sticle.
Privesc. Aud doar cu o ureche.
Realizez ca e bine uneori sa nu auzi. Te obliga sa iti ascuti alte simturi.
Urmaresc buzele cum se misca...
E concert al tacerii!

Banii nu aduc fericirea, dar o intretin...

2010-09-05T08:20:00.002+03:00

Ce proverb bun! Oare?
De cand am realizat valoarea banilor pentru societate am inceput sa am ceva impotriva banilor. Ani de zile mi-am zis ca eu nu am nevoie de bani si ma pot descurca si fara ei. Si cam asa s-a si intamplat. Au fost alti apropiati mie care s-au preocupat de problema asta. Este "problema" sa nu ai bani, ca altfel nu iti poti permite nimic.
Asa e...
Ma gandesc la cateva persoane pe care le-am intalnit pana acum in "calatoria mea" care ar face orice ca sa aiba bani. Cand zic orice, de fapt dau raspunsul lor la intrebarea mea: "Ce ai face daca ai castiga o suma foarte mare de bani?" Raspuns: "Orice!"
Ce sa inteleg eu prin "orice"? E un raspuns vag. Si tocmai de aceea am inceput sa studiez comportamentul si actiunile celor "intrebati".
Am observat ca fac compromisuri care le afecteaza fiinta interioara, dar cica se scot prin afisarea fiintei exterioare.
De cate ori nu ai vazut oameni care au bani(oameni care-si permit sa-si ia chiar orice le trece prin cap) pe care daca ii privesti direct in ochi ai impresia ca plang???
Mie mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu atenta la "bucuria din exterior" (masini scumpe, bijuterii pretioase, haine trendy, machiaje de firma, telefoane mobile performante, accesorii la moda, etc. ) si cand "priveam" dincolo de "aparente" sa sesisez dorinte aprige precum: vreau sa fiu iubit/a!, vreau sa fiu apreciat/a!, vreau sa fiu respectat/a!, vreau sa fiu admirat/a!, vreau sa ies in evidenta!, vreau recunoasterea "eforturilor" mele!, vreau ceea ce mi-am dorit si nu au avut ai mei sa imi ofere!, etc. Trist!
De multe ori ma minunez de nebunia gandurilor si de dorintele pentru "putere"...
Ce se intampla cu viata mea este alegerea mea!
Ce se intampla in viata ta este raspunsul corespunzator propriilor tale nevoi. Si acum ai grija la ceea ce iti doresti, ca ti se poate indeplini. Sigur se indeplineste, dar oare stii ce iti doresti?

Orice este POSIBIL mai ales IMPOSIBILUL!

2010-09-05T07:31:00.002+03:00

Au fost persoane in viata mea care m-au intrebat: "Sabina, regreti trecutul?"
Nu stiu sigur daca le-am raspuns tuturor, pentru ca de multe ori evit sa vorbesc despre mine, si asta poate si pentru ca "ceilalti" prefera sa fie ascultati.
Acum am sa imi raspund mie si asa poate si altor curiosi. :)
Nu regret nimic din ceea ce s-a intamplat in trecut.
Realizez ca daca nu ar fi existat in trecutul meu: faptele, intamplarile, oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le-am vizitat, cartile pe care le-am citit, relatiile pe care le-am avut, parintii pe care ii am, fratii, cumnatele, nepotii, scolile pe care le-am absolvit, cursurile la care am participat, job-urile pe care le-am avut, etc. nu as fi fost nimic din ceea ce sunt acum. Si ma accept asa cum sunt. Nu-s o perfectiune, ci doar o minune, "minunea lui Dumnezeu" - cum spunea cineva odata despre orice fiinta umana.
Multumesc pe aceasta cale trecutului meu (cu tot ce a fost implicat in el) si imi multumesc mie ca, mi-am dat voie, am ales sa cred in: Orice este POSIBIL mai ales IMPOSIBILUL!

La rascruce de "drumuri"

2010-09-02T07:49:00.004+03:00

O dimineata ca oricare alta, as putea zice... Poate ca unii oameni dorm, altii deja muncesc, altii isi beau cafeaua, si na' fiecare alege sa faca ce vrea si ce considera ca-i mai bine pentru ei... Eu aleg sa scriu. :)
Da, mereu scrisul m-a ajutat sa imi clarific gandurile.
Mai devreme citeam despre consiliere psihologica... si acum am facut o pauza de inspiratie in randuri din ganduri... si astfel mi-am adus aminte de vremea cand eram de vreo 5 ani si ma gandeam ( pe atunci ) ce imi doresc sa fiu cand o sa fiu mare. Si prima data mi-am dorit sa fiu cosmonaut, dar mama sau cineva "important" din mediul meu de atunci mi-a zis ca a fi cosmonaut e cam greu pentru o fata, chiar si pentru un baiat. Si tin minte ca am reflectat eu pentru o perioada si mi-am schimbat meseria :) si am zis ca ma fac Doctor, dar nu orice doctor, ci doctor de suflete. Apoi am mai crescut un pic si deja de pe la 6-7 ani stiam sigur ca am sa devin actrita aparand pe micile si marile ecrane. Dar pana acum nu am ajuns nici una din "meseriile" mele. Pentru a fi cosmaunt, clar acum poate fi cam tarziu, doctor de suflete inca mai am sanse, iar actor sunt deja pe marea scena a vietii. :)
Consider ca cel mai important in viata este sa ai vise, nu doar un vis, ci vise, pe care sa iti doresti cu toata fiinta sa le indeplinesti. Iar, eu pot spune ca mi-am indeplinit multe din visele "propuse, aparute" si in vise si in realitatea constienta. Ceea ce m-a ajutat cel mai mult in indeplinirea "viselor" a fost sa fiu curioasa, de fapt foarte curioasa. Apropo de curiozitate o sa dau un exemplu:
De ceva ani, poate de cand aveam chiar vreo 7 ani si prietena mea cea mai buna era de etnie romă, mi-am dorit sa invat limba tiganeasca si sa traiesc in satra pentru o perioada. Limba o inteleg cat de cat, de trait in satra inca nu am reusit, poate si pentru ca deja sunt cam pe cale de disparitie, dar in schimb am socializat si inca mai socializez cu cei din etnia romă. Acum 3 zile calatoream cu autobuzul in orasul in care locuiesc acum. Si in autobuz erau 3 femei si 2 barbati rrommi care vorbeau in limba lor. Se agitau, aveai impresia ca se cearta... Eram atenta la ei si in acelasi timp atenta la ceilalti calatori din autobuz. Rromi erau naturali, iar ceilalti calatori de origine romana sau dacica :) erau iritati. La o oprire urca in autobuz controlorii. Ii controleaza pe toti ceilalti calatori, exceptand rromii. Curios! Bineinteles ca nu ma abtin si il intreb pe unul din controlori de ce face discriminari. Controlorul foarte intrigat imi raspunde: lucreaza la ADP si au gratuitate la transportul in comun. M-a facut sa zambesc. Si adaug: toti lucreaza? Ca vad si copii. Controlul nervos, deja. Ce usor se ataca unii oamenii... Si ii spun: inteleg ca va este frica de ei, dar ca idee va rog, ca data viitoare cand veniti sa ma controlati sa ma consideratie de etnie rromă. La urmatoarea statie controlorii au coborat bombanind.
In fine... Povestea continua cu rromii. Intamplarea sau chiar certitudinea a ceea ce trebuie sa se intample continua. Ajung in centrul orasului si ma asez pe o banca. Nu dureaza mult si langa mine se aseaza chiar cea mai varstnica femeie de etnie rromă din grupul din autobuz. Vorbeam la telefon si fumam o tigara. Inchei conversatia telefonica si ii intind femeii o tigara. O ia si imi multumeste. Incepem sa purtam o conversatie cu tema: "oamenii sunt rai". :) Discutam ceva timp si chiar imi facea placere. Adevarat ca era o discrepanta intre albul tenului meu si "bronzul" femeii, dar nu imi pasa. Tot om e! Si niciodata nu am facut diferente de genul asta intre oameni. Ne despartim cu urarea: " Sigur o sa ne mai intalnim. Se intalneste munte cu munte, apoi om cu om." Si spre seara cand ma intorc acasa, la magazinul din cartier, ma intalnesc cu doamna. :) Ne asezam pe o bordura de asfalt si impart cu ea ultimele 2 tigari. Frateste. Ea una, eu una. La un moment dat ma intreaba: "auzi, mai fatuca, dar tie nu iti e rusine sa stai cu una ca mine? Eu tiganca si tu romanca?" Zambesc si ii raspund: "Nu am de ce. Chiar imi face placere sa fumam o tigara impreuna." Era adevarat. Imi face placere sa vorbesc cu oameni defavorizati de soarta, de noroc, de societate, de mentalitate.
Cum spuneam mai devreme curiozitatea intotdeauna m-a impins sa fac si sa inteleg unele mecanisme ale gandirii umane.
Multumesc mie si celor din jur ca ma ajuta sa descopar si sa ma descopar!

Facerea de bine e futere de mama!

2010-08-30T06:46:00.002+03:00

Ma gandesc de ceva zile sa scriu despre "prieteni" care la nevoie se cunosc… si atunci se dau "loviti".
Ora cea mai intunecata este cea dinaintea rasaritului... Cam asa este!
Sunt la mijlocul vietii mele (asta in caz ca nu se descopera nemurirea), si pot spune ca au fost multe momente in care am crezut ca am prieteni pe care ma pot baza. Dar... nu a fost sa fie asa... Fiecare isi urmareste interesul. Pare logic, doar traim in criza... Si o criza nu numai economica, ci chiar criza si crize de personalitate.
Ma uimeste sa observ ca prietenul de azi e de fapt dusmanul de maine. Si e adevarata vorba aia: "fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani am eu grija". Sau si mai buna este: "Tine-ti prietenii aproape si dusmanii chiar mai aproape".
Ideea e oamenii sunt oameni, inainte de a avea un prieten, trebuie sa intelegi ca acea persoana are slabiciuni, vicii ca orice om... e bine sa poti vorbi orice cu un "prieten adevarat", insa exista limita la toate, nu poti avea incredere totala in nimeni... sunt lucruri mult prea personale ca sa le incredintezi in altcineva...
Am invatat ca prieteniile nu se testeaza, increderea se castiga in timp si se pierde intr-o clipa...
Clar este ca nu imi mai doresc prieteni pentru ca mi-am dat seama ca, "costurile au depasit mereu beneficiile"... asa ca daca te-ai gandit o clipa ca putem fi prieteni mai bine uita acest gand.
Prefer sa raman un observator atent si detasat la "prieteni"... si sa imi vad de treaba mea.
Orice sut in fund e o miscare dubioasa inainte.
O zi faina!

"Cocosul rosu"

2010-08-21T10:18:00.000+03:00

Ma simt bine. Sunt linistita.Cu toate ca este foarte cald, aproape ca ma sufoc cu aerul fierbinte, sufletul imi sopteste:"E de bine! E o zi minunata! Ai incredere in mine! Niciodata nu te-am dezamagit."
Intru pe poarta si ma uit dupa camion. Ea imi spune: "Nu mai e." Oftez. Imi pare rau ca s-a intamplat asa, dar imi zic in sinea mea: asa a fost sa fie!.
Ea se duce la "treaba" ei si eu caut "Cocosul Rosu."
Imi e foame, teribil de foame. Gasesc "Cocosul". O autoservire. Imi iau tava si privesc la alimente. Nu as mai manca nimic. As bea doar un suc, dar totusi imi trebuie si hrana. Incep sa aleg: o salata de cruditati, piept de pui ( o bucata, nu doua - cat era portia), doua chifle, ... ajung la casa. Un domn cu fata blanda imi zambeste. Ii cer un Sprite. Zambind imi sugereaza sa iau o limonada preparata natural, astfel scutind si 1 leu.
Imi vine mie randul sa zambesc... si cer doua limonade. Ma uit in stanga mea si vad vitrina cu dulciuri. Aleg o amandina - prajitura preferata din copilarie. Il intreb pe domnul bland, cu fata toata un zambet, de o priza. Vreau sa stau pe internet si am nevoie de o priza pentru a-mi alimenta laptopul. Se rezolva. Si ma asez in locul cel mai potrivit din incapere: la colt. :)) Colturile incaperilor intotdeauna m-au atras. De ce? Pentru ca astfel pot observa prezenta in neprezenta a unor suflete la fel ca mine.
Suntem niste creatii superbe! Deosebirea dintre noi, sufletele, o face unicitatea fiecaruia dintre noi. Toti suntem UNA! Sunt UNA cu EL! Cu EL numit DUMNEZEU!
Sufletul din nou imi sopteste:"mananca doar cat ai nevoie, pentru a face loc si pentru ce urmeaza sa mai apara." Asa si fac. Ma opresc la timp. :)
Ea apare. Camionul l-a prins. Ii multumesc sufletului. O suna un El. Un El caruia ii multumesc neomeneste. Si ii multumesc si acum cand ii scriu. El, suflet de cer, a ajutat sa o intalnesc pe Ea cea de acum si cea de maine.
Ma ridic si plec un pic sa ma usurez si racoresc.
Ai avut dreptate, suflete! Multumesc ca imi zambesti! End. Nue end, e cu to be continued...

Traind acum si aici

2010-08-15T09:20:00.003+03:00

A trecut ceva vreme de cand nu am mai simtit nevoia sa scriu si asta poate pentru ca nu era inca momentul. Am invatat ca in viata e bine sa ai rabdare in anumite privinte. E ok uneori sa reactionezi si la impuls, doar ca, totusi, de multe ori graba strica treaba.
A scrie nu e usor, dar nici greu. A asterne gandurile in randuri e ca si cum ai vorbi cu tine insuti. In tot acest blog am scrieri diverse - unele eseuri au fost scrise pentru persoane dragi, altele au fost pur si simplu mesaje de la "ingeri", iar multe din ele au fost scrise doar pentru mine. Acum realizez ca de fapt nu scriu pentru nimeni altcineva, decat pentru mine. Discut cu mine, scriu pentru mine, scriu despre mine, scriu ca sa descarc din mine si sa ma incarc cu mine...
Viata... Clipe... Amintiri...

De cand eram o copilita ma intrebam care imi e rostul in lumea asta... De multe ori imi gaseam raspunsuri. Acum realizez ca fiecare clipa pe care o traiesc prezenta isi are un scop bine definit. Nimic nu e intamplator! Da, cred in asta! Tot ceea ce se intampla, chiar daca pentru inceput nu are logica, se dovedeste intr-un final continuu ca are sens.
Clipele sunt mici universuri care creeaza universul fiintei mele!
Cand spun amintiri de fapt mint. Nimic nu e amintire. Tot ceea ce am trait sau traiesc sau voi trai AM MAI TRAIT candva, undeva! De fapt nimic nu este nou si nimic nu va fi nou, doar ESTE! Si ESTE asa cum vreau si aleg eu sa fie! Traiesc si retraiesc aceleasi intamplari, doar sub forme diferite. Ce e important? Atitudinea la ceea ce mi se intampla si se intampla in jurul meu. Reactia la reactie...
Venita in aceasta lume, sosita pe meleaguri denumite pamantene ma regasesc pe mine cea care SUNT din MINE! Te regasesc pe TINE care faci parte din MINE! EU si cu TINE suntem DIVINE! EU si cu TINE suntem parte din SINE! SINE... luminita vie!

Tine tu luna in mana ta....

2010-08-01T11:14:00.003+03:00

Din nou m-am trezit numai dupa 2-3 ore de somn...
Se poate sa nu mai dorm prea mult timp pentru ca vreau sa traiesc fiecare clipa din viata mea.
Viata mea care a devenit o minune plina de minuni!
Tu, esti o minune a vietii mele!!!

"Tine tu luna in mana ta si lasa restul in seama mea!
Tine tu luna in mana ta, eu te voi mangaia pana cand nerostit vom spune: Da!" - ascult aceste versuri de cand m-am trezit pana acum... Tu, dormi linistit in pat... Incerc sa fac cat mai putina galagie, pentru ca vreau ca macar tu sa te odihnesti. Nu ma pot abtine si vin langa tine in pat, ma asez usor si incep sa te privesc... Lacrimi imi curg pe obraji si sufletul imi rade de bucurie... multumesc cerului, pamantului, celui de Sus, celui de Jos, si mai ales iti multumesc tie ca ai ales sa fi langa mine!!!
Esti atat de frumos! Ma uit la tine si nu ma satur, dar lacrimile incep sa tot curga, chiar si nasul :), si ma retrag usor tocmai pentru a te lasa sa dormi in continuare. Ma ridic de langa tine, dar nu inainte sa iti sarut ochii, obrajii, fruntea si buzele intredeschise...
Sunt din nou pe terasa... am laptopul in fata si incep sa scriu. Stiu ca a trecut multa vreme de cand nu am mai scris. S-au petrecut prea multe in prea scurt timp in viata mea, in viata noastra, dar: e de bine!
Totul e de bine cand primesc iubire de la tine, asta ma face sa iti ofer si eu iubire...

"Stiu ca nu ma aseaman
Cu sufletul tau geaman
Stiu ca nu-ti pot oferi intregul "a iubi"
Ma simt strain si totusi
In infloriri de lotusi
In mintea mea te recompun si incerc acum sa-ti spun

Eu te voi mangaia
Pana cand nerostït vom spune da."

Tatubescu patka bun! :*

Amintiri despre trecut....

2010-07-15T15:22:00.002+03:00

Astazi m-a napadit dorul de trecut... Astazi cautam prin documentele vechi si am dat peste o scriere de-a mea de prin 2006. :)
Amuzant este sa regasesti o parte din tine din trecut rezumata in cateva randuri...

Aceasta e scrierea:

Copilăria mea… dulce şi amară

De ceva ore , chiar zile, gândurile îmi fug spre acea perioadă a vieţii mele… nu ştiu de ce tocmai acum mă gândesc aşa de intens la acea vreme a vieţii mele: copilăria.
Azi mi-am adus aminte şi mi-au dat lacrimile, m-am pornit chiar pe un plâns serios cu suspine. Cum aşa? Uite aşa din senin…
Acum nu mai sunt copilul de atunci, şi aş putea zice că e normal (sau aşa ar fi normal) sau poate nu ar fi normal aşa…
Eram un copil la locul meu, chiar aş zice retras… „cuminte şi nu am creat niciodată probleme” (aşa mi-a zis mama). Da, aşa eram, îmi plăcea cum eram, mă simţeam bine oriunde eram şi asta pentru că oriunde aş fi fost era frumos şi oamenii erau buni. Îmi plăcea să stau deoparte şi de la jocurile celorlalţi copii, eram fericită doar dacă-i urmăream, chiar dacă din îndepărtare sau chiar de lângă ei. Pe cât eram de tăcută şi liniştită, pe atât de sociabilă… reuşeam să relaţionez cu oamenii cei mai „răi”. Cum? Cred că, „cuminţenia mea” dobora orice şi pe oricine. Ascultam mult, îmi plăcea să ascult şi mă gândeam pe atunci că am să cresc mare şi … si eu… voi fi ascultată de cei mici.
Ţin minte că fugeam de gălăgie… mă plimbam de una singură, fără să realizez că pentru familia mea eram declarată dispărută… vroiam doar linişte şi aşa credeam eu că o obţin: fugind cât mai departe sau chiar urcându-mă în copaci (la Maica la ţară făceam des asta)… fugeam de zgomot, de situaţiile în care oricât de cuminte aş fi fost şi oricât aş fi implorat să nu mai aud tonuri ridicate… Realizez că şi acum mare fac la fel: fug, dispar… nu ştiu, e interesant că, copilul de atunci sunt şi azi, în unele momente.
La un moment dat mă obişnuiam şi aveam locurile mele de linişte, dar apărea ceva, ceva care mă forţa să mă adaptez unei alte situaţii… adică ne mutam în alt loc. (tata a fost militar de carieră şi se conforma sistemului şi noi ne conformam odată cu el, că doar FAMILIA era la bine şi la rău: ÎMPREUNĂ)
Şi tot aşa ne-am mutat dintr-un loc în altul ÎMPREUNĂ. Până când fiecare din familia mea şi-a găsit un loc unde să rămână, să aibă la rândul lor FAMILIA sa. Cât mă bucur pentru asta, că în sfârşit s-au oprit!
Dar eu încă nu m-am oprit… eu încă mai umblu „brambura” şi chiar nu ştiu să precizez pentru încă cât timp. La un moment dat am crezut că m-am oprit şi eu, aşa am crezut şi aveam toate motivele să cred asta, dar… există un „dar”… nu a fost aşa. Se pare că ceea ce caut cu adevărat, nu am găsit încă.
„Dar”… mă gândesc acum la acest cuvânt şi la toate semnificaţiile sale… mda… aşa o fi? Dar… am un dar (cadou) care-l caut… şi cum ei l-au găsit, cu siguranţă îl voi avea şi eu… doar FAMILIA e fericită şi împlinită când toţi membrii ei sunt liniştiţi.
Pornisem de la ideea de copilărie (mea) şi am ajuns la dar… mă simţeam bine cu mine atunci… am crescut, am încercat să mă adaptez, dar (iar dar) nu mă simt bine acum cu mine. Şi asta pentru că am crezut că dacă ascund felul meu de a fi: cuminte… şi sunt la fel ca ceilalţi din aceste locuri, voi fi integrată mai uşor. Am fost şi sunt integrată, numai că nu sunt eu… chiar dacă eu-ul care-l văd ceilalţi le place şi îi fascinează (pe unii)… eu nu mă simt eu.
Şi de azi, de acum, vreau să fiu eu… să tac când am chef…să vorbesc atunci când mă simt eu bine să spun cuvinte…
Aş putea zice că ar fi o nouă acomodare… a lor cu mine (aşa tăcută şi cuminte) şi a mea cu mine de azi, de pe vremea când eram copil… o nouă provocare, dar de data asta cu MINE în primul rând.
Ce vreau de fapt? Să găsesc şi să preţuiesc acel DAR!
Mulţumesc minune, luminiţă vie!

Dimineata de vara

2010-07-08T05:23:00.001+03:00

Este ora 05:00. Nu am somn. De cateva zile dorm foarte putin, aproape deloc. Ai putea crede ca ma framanta ceva. As putea sa iti spun ca nu ma framnata nimic, ci doar ca nu imi e somn. Poate ca am trecut de faza in care sa ma odihnesc prin somn.
Cocosii se aud in departare, pasarile din padurea de salcam din fata balconului meu s-au trezit si ele si probabil ca prin sunetele pe care le scot anunta inceperea unei noi zi.
La mine noaptea e zi, ziua e zi. Oamenii dorm. Si tu dormi la ora asta. Ma gandesc la tine. As vrea sa te pot privi. Poate o si fac si ma prefac ca nu o fac.
Stiu ca ai adormit cu gandul la mine. Probabil deja m-ai si visat. Si stiu ca atunci cand te trezesti ai impresia ca sunt langa tine si eu nu-s... Privesti in jur si realizezi ca eu sunt in alt loc. Mi-ar placea sa iti spun ca e suficient sa iti atingi zona inimii cu o mana si sa ma simti. Sunt deja parte din tine, cum de altfel si eu –s parte din tine.
Daca toti oamenii ar realiza cat de legati sunt unii de altii..., daca ar realiza ca de fapt suntem un lant neintrerupt si ca fiecare zala (om) are rolul sau in toata structura lantului, ar fi interesant. Ar fi interesant numai sa se realizeze ca orice actiune a unui om modifica intreaga componenta a lantului in forma de cerc.
Daca eu acum te ating pe tine, tu simti; si la randul tau atingi lenjeria patului tau si ai o stare de multumire, iar camera se inzestreaza cu acea stare si energia respectiva se raspandeste in jur si astfel se “atinge” si altceva, se poate chiar sa “atinga” alta fiinta umana ce se simtea singura si primeste din neant o imbratisare de care avea nevoie... Totul e legat, totul are legatura, si mai ales gandul meu ce se trasforma in realitate cand se intalneste cu gandul tau (chiar daca tu dormi) si formeaza un singur gand ce la randul lui da nastere altui gand si tot asa...
O sa ma opresc. Vreau sa vad soarele cum rasare pe cerul inca acoperit de nori.
Pe curand!

Caldura mare... si totusi racoare

2010-07-07T17:17:00.001+03:00

O zi calduroasa... poate prea calduroasa pentru luna asta. Zilele trecute a plouat in fiecare zi, dar de ieri a inceput sa fie din nou fierbinte. Nu stiu daca e chiar foarte bine sa fie o atmosfera atat de incinsa avand in vedere ca este si criza financiara. Dupa ce ca oamenii oricum sunt “incisi” din lipsa banilor, acum si natura ajuta la “infierbanteala”. Sau poate nu. Poate din contra: soarele vrea sa arda tot ce e mai rau din noi - sa ne faca sa fim din ce in ce mai domoli la ceea ce se petrece in exterior.
Caldura asta ma duce cu gandul la umbra copacilor, la vantul ce bate pe faleza marii sau vantul ce suiera pe varful unui munte... Si uite asa in toata caldura asta imi imaginez ca de fapt imi e racoare. Si imaginandu-mi asta parca mi-a mai trecut si durerea de cap. 

Din nou in nou si de fapt vechi

2010-07-04T22:57:00.002+03:00

Nici nu stiu cum sa incep a scrie. Este o harababura totala in mintea mea acum. O multime de ganduri si parca nu se mai termina. Incerc sa le opresc concentrandu-ma sa scriu acum.
Azi a fost o zi ciudata. Ciudata in sensul ca toate s-au legat cum nu se poate mai bine ca sa ajung din nou la concluzia: locul meu, treaba mea, misiunea mea, nu sunt asemanatoare ca al atator oameni din jurul meu. Mereu am zis ca poate eu gresesc, ca poate unii au dreptate cand imi zic ca parca-s cazuta din cer... dar nu: nu gresesc! Locul meu, treaba mea, misiunea mea sunt doar diferite fata de al celor pe care-i cunosc si ma cunosc. Adevarat ca seman foarte mult cu toti cei care se numesc fiinte umane, dar parca functionez altfel. Simt energie, simt lumea si mediul inconjurator inca de cand eram mica sub o forma pe care cuvintele nu ma pot ajuta sa o descriu. Si de fapt nu sunt altfel, asta stiu clar, dar am renuntat sa mai conving si pe altii ca se poate trai in armonie cu iubire neconditionata. Am renuntat sa cred ca toti ne dam seama ce buni suntem in adevaratul sens al existentei noastre telurice.
Lacrimi se preling din ochiul drept...
Imi doresc sa ajung mai repede ACASA!!!

Deciziile sunt importante cand vrei sa o rupi cu trecutul, alegerile sunt esentiale cand vrei sa iti creezi viitorul.

2010-07-02T11:52:00.005+03:00

Inainte de a incepe sa scriu ceea ce o sa urmeze mai jos am primit pe messenger acest mesaj: ,,Ceea ce este, este prin har. Ceea ce vine din Lumină, binecuvântează pe cel ce primeşte darul Binecuvântării ...
Nimic nu este cu neputinţă, totul este să doreşti a împlini ceva prin Lumină şi
Adevăr. Fii Adevăr şi Lumină vei răspândi prin ceea ce eşti !'' Francisc Maitrey

Deloc intamplator acest mesaj, deoarece chiar despre lumina vroiam sa vorbesc. :)

De ceva timp am inceput sa fiu mai atenta la mine, la ceea ce se petrece in jurul meu. Am descoperit lucruri ce poate doar acum era timpul sa le descopar.

Am descoperit ca ceea ce imi doream sa aflu cu ardoare despre o persoana se intampla sa aflu tocmai cand ma astept mai putin.

Am descoperit ca iubirea nu are limita de varsta. E important doar sa nu iti lasi mintea sa gandeasca prea mult in normele in care cred cei care te-au educat. Despre iubire pot scrie destul de mult, dar nu e inca momentul.

Am descoperit ca prietenii sunt doar oglinzi clare a ceea ce gandesti, a ceea ce infaptuiesti. Sunt oglinziile in care daca te uiti ai foarte multe de invatat despre tine. Le multumesc cu aceasta ocazie tuturor prietenilor mei ca imi sunt prieteni!

Am descoperit ca tot ceea ce intalnesc in "drumul meu" (fie el si pana la piata) nu e deloc intamplator. Am sa dezvolt un pic despre aceasta descoperire: eram pe o banca in centrul orasului in care locuiesc acum... tocmai imi terminasem tigara si ii povesteam unei prietene ce documetar interesant am vizionat. Si in timp ce vorbeam isi face aparitia un cersator care ma intreaba daca am un ban. Ii spun ca nu am, dar ii pot da o tigara. Imi zice ca nu vrea si pleaca la urmatoarea persoana cerand un ban. Este din nou refuzat. Se intoarce la noi si pune aceiasi intrebare ca si prima data. Ii relatez ca ne-a mai intrebat mai devreme acelasi lucru. Se uita la mine, sau mai bine zis ma fixeaza bine cu ochii in ochii mei, eu chiar simtand o vibratie in inima si stomac, si imi spune: "Imi dai o tigara?" ... Am fost surprinsa. Pentru un moment am simtit ca timpul a stat pe loc. Ii intind pachtetul, ii ofer si bricheta.In sinea mea imi zic: "sigur acest om o sa imi spuna ceva interesant." Ceea ce desigur s-a intamplat. :) Imi multumeste in maghiara si eu ii raspund tot in maghiara, dar cu buna ziua. :) Omul este surprins si ma intreaba de unde sunt si de cati ani sunt aici. Ii raspund: "sunt de 20 de ani in locurile astea." - surprinzator si pentru mine..., dar mai ales pentru el- deoarece eu arat mult mai tanara decat am varsta trecuta in cartea de identitate. :)
Si incepem sa vorbim de locurile acestea sau mai bine zis de oamenii ce locuiesc in aceasta zona a tarii. Si el imi spune: "nu e de stat aici!" Zambesc si acum, ca si atunci. Stiam si stiu ca nu e de stat pe aici, cu toate ca eu inca insist sa raman prin zona aceasta. Omul, cersatorul, calatorul... imi spune ca el este pe aici doar ca sa invete a vorbi bine romaneste (e zona unde se vorbeste romaneste fara accent, romana literara). Mi-a placut ideea. Ideea de a calatori pentru a invata. Am vorbit cu el si despre istorie, despre viata de zi cu zi, despre viata in general concluzionand cu urari de sanatate.
Un om ce l-am intalnit si m-a ajutat sa imi intaresc ideea ca nu conteaza ce pari, ci doar ceea ce esti cu adevarat: o fiinta care s-a nascut pentru a invata.
Si sa comtinui cu ce am mai descoperit. :)

Am descoperit ca daca vrei cu adevarat ceva: obtii, dar mare grija la ce pret platesti. Nimic nu e gratis! Oferi si primesti si invers.

Am descoperit ca muzica face minuni, mai ales cand o asculti cantata din suflet si o simti in suflet.

Am descoperit ca atunci cand simti sa faci ceva:fa!!! Exista riscul sa para la inceput o tampenie, dar in timp se dovedeste a fi exact ceea ce era nevoie.

Am descoperit ca a abuza de: alcool, tigari, medicamente, ceilalti... de fapt abuzezi de tine. Uiti ca esti important pentru tine si pentru ceilalti. Iti pierzi controlul pe drumul tau. Drum ce cu siguranta are nevoie de claritate, nu de minciuni fortate.

Am descoperit ca cei mici, ma refer la copii, sunt in afara "mizeriei gandurilor distructive". O sa povestesc o intamplare: eram in autobuz. Vin controlorii. O doamna impreuna cu fiul sau(nu cred sa fi avut mai mult de 6 ani) sunt "prinsi" fara bilet. Mama incepe sa se lamenteze, sa emita tot felul de teorii mincinoase ca doar - doar o scapa de amenda. Controlorul isi face meseria Doamna nu itelege. Copilul priveste tot acest spectacol pana cand spune: "Controlorii astia... sunt.. sunt prea nervosi!" Controlorul il mai itreaba o data pe copil ce a zis. :) Copilul repeta. Controlorul cere soferului sa opreasca autobuzul si sa deschida usa. Mama si copilul coboara din autobuz. Tacere si acelasi timp parca se auzeau aplauze de la toti cei care au asistat la aceasta scena. Da! Copiii sunt realisti intr-o lume irealista. Copiii au armonie, cum noi toti avem , doar ca mai uitam. :P

Am descoperit mult mai multe, dar cum mie nu imi place sa scriu prea mult am sa ma opresc pana data viitoare.

Si ca sa nu ma opresc ca tiganul la mal (nu am nimic cu tiganii, chiar mi-as dori sa traiesc o perioada pritre ei pentru a le invata traditiile) am sa inchei cu:

AM DESCOPERIT CA EU SI CU MINE PUTEM FII CU TINE!!!

Namaste! :X

Imbratisand prezentul

2010-06-16T00:26:00.003+03:00

Langa tine respir iubire
Tu cu mine creeam dorinta
Impreuna suntem clepsidra
Intampinam marea cu bratele deschise
Ne unim intr-un sarut
Picioarele sunt pe pamant
Sufletele se ating doar printr-un singur gand!

Linistea se lasa si te privesc zambind
Ai adormit atat de curand...
Te iau in brate
Te simt respirand intr-un somn dulce de vara...
Pe curand!

2010-06-13T09:49:00.002+03:00

Aseara plangeam in mine si iti afisam un zambet larg
Nu-ti pot spune mereu ce simt
Te las sa te desfasori
Te las intre oameni
Ma las pe mine in afara
Sunt doar o observatoare atenta!

Am invatat in timp ca de fapt nu-mi apartine nimic si nimeni, doar sunt o rotita ce ajuta la functionarea mecanismului numit viata.

Momente sublime din viata mea

2010-06-08T01:01:00.007+03:00

Este seara. Ciripitul pasarilor din salcami se aude. Lumina e difuza. El langa mine in pat. Ne imbratisam. Ii simt mirosul. Inima se inunda de o caldura. Inchid ochii. Nu mai sunt doar eu. Este si el. Incepem sa ne atingem buzele.
Ador cand ma saruta pe ochi si pe frunte. Imi place sa-i ating genele lungi. Ma simt atat de bine ca respiram acelasi aer in aceeasi incapere. Cearseaful ne imbratiseaza si el. Peretii sunt prietenii nostrii muti. Incep sa plang. Il privesc si nu ma satur. Are niste ochi mari si atat de expresivi. Ce norocoasa sunt! Rar ma simt una in tot si tot in una. Lacrimile curg... si intreaga-mi fiinta este in nefiinta... Nu mai sunt om, nu mai sunt eu cea pe care o cunosc, nu mai sunt nimic din ce am parut ca sunt pentru mine... Sunt ceea ce nu pot sa spun ca om unui alt om. Doar sunt pe un alt taram gratie unui moment oportun.

Pentru un El ce a vrut sa devina un alt El

2010-06-04T01:02:00.002+03:00

Sunt sigura ca astepti un raspuns de la mine. Stiu ca-l astepti de ceva vreme, dar efectiv nu am putut reactiona. Timpul s-a oprit pentru cateva clipe. Simteam ca nu mai am aer si chiar daca eram in statie asteptand un autobuz, de fapt nu eram.
Ai ales sa ai drumul tau. Precum spunea cineva: viata e ca si o calatorie cu trenul. Si in comportimentul tau urca oameni si oameni. Unii se dau jos la prima statie, altii poate la a doua sau a treia, doar foarte putini calatoresc pana la capat. Ai ales sa cobori. Este alegerea ta si ti-o respect. Nu neg ca m-a uimit, cu toate ca ai dat toate semnele ca o vei face.
Iti multumesc pentru timpul petrecut impreuna!
Ca idee: daca voi inventa calatoria in timp cu siguranta ti-as acorda mai mult timp din timp in timp.

Azi, ce mai e?

2010-06-03T21:01:00.002+03:00

Explozii mii in suflet
Dans de frunze in copaci
Priviri patrunzatoare
Atingeri de inimi
Zambete
Comunicarea capata forma de energie

Te privesc a nu stiu cata oara si nu ma satur, si asta pentru ca inca nu imi vine sa cred ca ai aceeasi vibratie cu a mea. Ne cunoastem de putin timp, ceea ce ma determina sa cred ca de fapt timpul nu are nici o valoare, ci doar e o forma de a masura. Dar ce sa masor? Ceea ce simt? Cum naiba sa masori nemasurabilul? Daca in clipele alea cand sunt eu cu tu si devenim noi in E=mc² mi-ai privi sufletul ti-ai da seama de realitatea irealitatii.

Seara in centrul Pitesti-ului

2010-05-27T00:29:00.001+03:00

Lumini reflectate in stropi de apa
Role, biciclete...
Vantul se pierde in note muzicale
Pe banci oameni de toate varstele
Un singur gand in zeci de oameni: Traim!

Dimineata...

2010-05-27T00:26:00.001+03:00

E deja dimineata... privesc tavanul... ma intorc spre tine care inca dormi si incep sa te privesc.. esti atat de linistit...
Incep sa te mangai cu privirea ... ca si cum m-ai simti intinzi mana spre mine... imi vine sa te sarut ...
Respiri profund de cateva ori si deschizi usor ochii... ne privim... nici unul nu spune nimic... stam asa o vreme.... alarma suna ... inca ne privim...
Te invelesc si te iau in brate... imbratisati incepem o noua zi si inca suntem impreuna...

2010-05-24T23:34:00.001+03:00

Azi fac parte din viata ta... Maine fac parte din viata altcuiva.. Sunt o calatoare in viata mea si a altora.. Ce caut? Imi caut implinirea... sa ajung sa fiu acel Zeu creat de Dumnezeu!

Traznai de ganduri...

2010-05-17T16:31:00.000+03:00

A fost odata ca niciodata ... ca de n-ar fi nu s-ar povesti...
A fost o data si nu de doua ori.
Bine, bine, dar ce a fost? – intreba micul pe mare.
Pai, se facea ca in lume existau numai figuri geometrice. Iar cercul era stapan peste tot si toate. Patratul era cel care se ocupa de legiile lumii. Triunghiul era cel care avea grija de romb si de patrulater.
Mare, dar ce e cu povestea asta fara sens? Putin imi pasa mie de lumea asta! – spuse rastit micul.
Mai, taci si asculta! Ca stiu eu ce vreau sa iti zic!
Deci toate figuriile geometrice isi aveau un rol bine definit in lumea lor geometrica. Dar la un moment dat a aparut ceva imprevizibil. A aparut o fiinta cu forme: si cercuri, si triunghiuri, si romburi, si patrulatere, si avea toate figuriile geometrice. Cercul era suparat foc ca nu se intelegea aparitia acestui neinteles, dar plin de inteles geometric.
Da, ce era fenomenul asta? – ala mic curios.
Era om! Asa se numea.
Si omul asta a luat toate figuriile si a creat alti oameni. Vezi, acum poate intelegi de ce eu sunt mare si tu mic. Omul ne-a facut sa fim atat de diferti.

- . -

2010-05-17T16:30:00.000+03:00

Cum sa scriu ceva despre acel “ceva” din fiinta mea care se manifesta in prezenta ta? E ca si cum as lua toti norii in mana si i-as strivi, e ca si cum as lua cerul si l-as baga in soare – nu pot sa exprim simtiri ce nu se compara cu nimic.
A explica acel “ceva” e ca si cum te-ai forta sa ridici o stanca... si pentru ce? Ca sa se inteleaga ce? Ceva? Acel “ceva” face parte si din viata ta !

Concluzionez: vibrez la ceea ce e in univers si ma iubesc!

Copil la maturitate...

2010-05-17T16:29:00.000+03:00

Copil la maturitate...

Inchid ochii si ma intorc in acel moment... Buturuga... Tu si eu fata in fata... Te privesc si ma privesc in ochii tai... Poiana e a noastra... verde peste tot... pasari ce canta... maini ce se ating... buze ce se intalnesc... Vreau sa spun ceva, dar ma opresc... doar observ si ma las in prezent...
Stiai ca alaturi de tine sunt recunoascatoare ca traiesc? Ma inrosesc atat de usor, ma intimidez, sunt fascinata de cum reactionez. Iti multumesc!

2010-05-13T15:11:00.001+03:00

Priviri in gol.. prapastia se mareste... te iau de mana .. sarim impreuna

2010-05-09T01:30:00.002+03:00

Simt cum "alunec" in alt timp atunci cand vorbesc cu tine... ma simt bine in corpul meu...
degetele se plimba pe crestetul tau..

2010-05-04T06:41:00.003+03:00

Imi e atat de dor de tine , incat cuvintele mi se par inutile...
Stiu ca am gresit, stiu ca nu am facut ceea ce trebuie, stiu ca prin comportamentul meu te-am indepartat si imi pare atat de rau. Nu am vrut sa ne cunoastem ca sa ne facem una pe altul sa suferim. Mai bine nu ne stiam deloc. Sincer si din toata inima imi pare rau ca s-a terminat in felul asta. Chiar nu mi-am dorit asta. Poate tu nu dai atata importanta faptului ca s-a terminat asa. Poate iti este mult mai bine fara mine in viata ta. Daca este asa, atunci ce pot spune decat ca ma resemnez si accept situatia fara sa iti mai adresez vreun cuvant. Daca o sa ma mai gandesc la tine, asta stiu ca se va intampla, esti departe, dar atat de aproape, faci parte din mine, aceea parte pe care trebuie sa mi-o inteleg. Ai grija de tine! Meriti tot ce e mai bun!
Iar daca vreodata daca te-ai intrebat cat timp ti-am acordat ...

Stii tu, oare, cat timp iti acord?

2010-05-04T06:15:00.003+03:00

Desculta prin iarba ma plimb prin Marea Verde a ierbii...
mirosul florilor copacilor se simte atat de puternic...
pasarile comunica intre ele sau poate si cu mine...
vantul adie usor...
Plutesc pe Marea Verde...
pasarile ma ajuta sa intru in alta lume...
umplu golul din mine cu natura.
Esti departe, dar atat de aproape...
Esti in mine.
Nu stiu pentru cat timp.
Dragostea doare!
un cocos se aude in departare...

tu si eu...

2010-04-26T12:11:00.000+03:00

Buzele mele murmura numele tau, raza de soare ce s-a strecurat printre frunzele copacului, sub care am adormit in vis, ma imbie sa deschid ochii si sa te privesc. Esti tot acolo unde te-am vazut si ultima data: intins pe spate cu fata spre cer...
Te joci cu inelul pe care ti l-am inapoiat. As vrea sa stiu la ce te gandesti. Incerc sa ma ridic, dar realizez ca in visul asta doar pot sa te privesc. Este bine si asa. Macar imi este singura posibilitate in care sunt cu tine. Ce chestie! Suntem atat de aproape, dar imposibil sa ne atingem. Oare tu ai vise de genul asta cu mine? Nu stiu. Imi aduc aminte si acum cum lacrimile iti curgeau pe fata mea... Pentru tine am murit, iar tu pentru mine ai ramas doar in visul asta.

In fine...

2010-03-26T20:50:00.003+02:00

Cerul plin de nori
Soarele de-abia se vede
Gandul ma poarta spre lumea mea perfecta...
Pescarusii zboara deasupra-mi
Prietenul imi cauta privirea...
Sunt pierduta in gandurile mele.

Decid sa plec. Astept sa aud telefonul sa sune. Cobor. Ma urc in masina. Nici nu ma mai uit la geam unde el ma priveste.
Ajung si incep deja sa imi doresc sa plec.

Doar un timp... voi sta aici, apoi din nou voi lua decizia sa plec.
Inca nu am gasit locul acela. Acel loc in care sa nu imi mai doresc sa-l parasesc.

Sunt o straina inca, o turista!

Mintea e o problema?

2010-03-18T18:43:00.002+02:00

Dupa multi "cunoscatori" mintea cica ar fi problema nefericirii noastre... Ei na! Chiar asa sa fie?
Cred ca mai degraba mediul in care iti desfasori "activitatea existentei" te ...

Ce vrei?

2010-03-04T12:07:00.000+02:00

Adevarul este ca suntem foarte putini cei care stim ce vrem... Multi sunt dusi de val... au impresia ca este tocmai bine asa cum sunt, si la un moment dat, probabil, realizeaza ca nu au realizat nimic... altii nici nu isi pun problema cum ar trebui sa fie... altii traiesc... si acum ma gandesc de ce naiba nu suntem uniti? De ce nu ne ajutam unii pe altii sa evoluam? De ce unii sunt sclavi si altii sunt la putere? De ce si iar de ce? Cica sa iti construiesti propriul univers? Frate, dar stai, ca nu esti singur pe lume! Prostii cum ca esti propriul tau stapan, ca tu faci alegerile... Sa fim seriosi! Cine nu vrea sa fie bine? Pai cum sa fii bine cand altii se comporta precum cainii turbati cu tine? Intotdeauna am crezut ca daca ne-am da unul altuia ajutor pentru evolutie ar fi mult mai bine. Daca eu ma ridic, te pot ridica si pe tine si tot asa lantul continua. M-am saturat sa vad oameni nefericiti, care se plang de una si alta! Vreau sa fim fericiti ca populam pamantul asta!
Pana la urma conteaza sa fii in locul potrivit la momentul oportun. Cine alege asta?
Noi cu totii intr-un ajutor reciproc!
Fiecare se gandeste la binele propriu... Imi vine sa si rad cand ma gandesc ca s-a creat Biblia unde se spune sa iti iubesti aproapele. Mai stiu oamenii ce e iubirea? Se transforma usor fiecare fiinta intr-un balaur cu multe capete... In toata nebunia asta mai e una ca mine sau ca altii care mai spera ca: gelozia, invidia, egoismul dispar cu totul si mai ales din suflete.

un pic despre pierdere...

2010-02-18T23:20:00.001+02:00

Cand esti alaturi de cineva pe care "intamplarea" a facut sa iti apara in aceasta viata si la un moment dat dispare iti dai seama ca pierzi o parte din tine. Pentru ca fiecare persoana pe care o intalnesti si cu, care relationezi (indiferent de cate clipe, minute, ore, ani ) te creeaza pe tine ca fiinta. Suntem fiinte sociabile. Avem sentimente pentru ceilalti tocmai ca si noi ca si ei creeam un cerc al existentei umane.
Sa pierzi pe cineva drag e ca si cum o parte din fiinta ta se duce cu acea persoana, cu toate ca inca tu mai esti vie/viu. Amintirile legate de acea persoana: atingerile, discutiile, plimbarile, existenta ei/lui in viata ta... pentru mult timp , si de fapt pentru intotdeauna exista undeva in tine.
Depindem de oameni oricat ne-am stradui sa scapam de atasament. Se spune sa te bucuri la maxim de ceea ce ai acum. Da. Adevarat! Ca maine s-ar putea sa nu mai ai... Trist, dar se pare ca totul isi are un curs, iar recursul depinde de ce mai ai nevoie sa inveti. Clar a pierde pe cineva e dureros. Simti cum intregul trup iti este scufundat intr-o mare de lacrimi ce se preling pe chip. Poate tocmai ca stim inca de mici ca toti murim la un moment dat ar trebui sa fim mai constienti ca pe cei din viata noastra sa-i apreciem si sa le multumim ca exista. Eu iti multumesc ca existi in viata mea chiar si pentru faptul ca ai ajuns sa citesti pana aici!

cum e...

2010-01-26T17:20:00.001+02:00

Nu stiu cum e sa pierzi pe cineva drag. Poate si datorita faptului ca nu consider ca pierdem , ci doar acumulam, fie ca vrem, fie ca nu. Sunt momente in care te simti abatut/a si crezi ca nimic nu e mai important decat starea, cie doar o stare.
Suntem facuti din iubire, suntem creati pentru un scop pe care in viata il descoperim, suntem forme de existenta care ne relevam cand te uiti in ochii celuilalt si te recunosti.
Suntem cu noi in noi si cu cei de langa noi. E o lume a creatiei. Devenim creatorii propriei vieti. Ni se da voie sa fim artisti. Ai in mana o floare pe care o daruiesti batranei cu ochii plini de lacrimi ce te asteapta pe banca din spatele casei.
Esti si sunt in tot ceea ce vrem sa fim!
Stii ca poti sa traiesti si fara sa respiri? Nu stiai asta. Afla de la mine ca inima chiar daca nu iti mai bate, de fapt bate acolo unde e necesar. Bate atunci cand inima ta se opreste. Amalgam de idei in doar cateva randuri. Culegi o soapta, spui un gand si faci ceea ce iti e bine. Pup cu drag un suflet curat, ca nu exista suflet murdar :)

Curcubeul din mine

2010-01-26T17:03:00.000+02:00

un punct . alt punct . si tot asa puncte... cercuri atat de mici cu atat de mare inteles pentru trairea ce o am ascultand vibratiile instrumentelor si tonalitatii vocii ei/lui..,
Incep sa dansez in aer, sa imi descopar aripile care din una, doua, trei.... ma inalt printre nori, printre stele, ating luna si zambesc soarelui.
Ah, Doamne, cat as vrea sa te ajut sa iti arat maretia si splendoarea creatiei tale!

realitate

2010-01-26T16:56:00.000+02:00

Ingerii se coboara pe pamant. Aripile lor acopera norii si zambetele lor apar pe fiecare raza de soare. O imagine de nedescris in cuvinte se vede in inaltul cerului. Zborul lor este lin. Mirosuri de flori se simt in aer si aerul devine parfum. Inimile oamenilor se incalzesc si se umplu de iubire. Ne tinem cu totii de maini si sufletele noastre se intrepatrund formand un cerc. Ingerii ne inconjoara. Avem aceiasi ochi, acelasi trup, aceiasi vibratie. Armonie deplina!

intuneric pe carare...

2010-01-09T21:27:00.000+02:00

Pleosc, pleosc, trosc... Cerul instelat se vede printre crengile copacilor...
Tacem... Nu avem cuvinte in asa o liniste... Stam cocotati la nici 1 m distanta de paraias pe radacina unui copac... Fumam tigara. Eu prima jumate si el pe a doua. As avea multe sa-i spun si poate si el are, dar nu... urmarim in apa cum luminile avioanelor se reflecta...
Timpul s-a oprit!

2009-12-27T22:59:00.000+02:00

Da... Din nou acel "da" pe care inima mi-l cerea sa apara in fiinta mea.
Doar cateva secunde, se poate sa fi fost doar fractiuni de secunda, in care te-am privit si am stiut ca esti ceea ce cautam de atat amar de vreme. Nu am mai asteptat mult si am reactionat la primul impuls (dupa parerea multora gresit)si esti cu mine acum, esti in mine acum, acum si pentru intotdeauna o parte din ceea ce sunt si voi fi pe viitor. Iti multumesc, cu toate ca niciodata nu, vei sti cu adevarat acel "da" din inima mea pe care il reprezinti.
Da! Esti 1% din esenta pe care El si-a dorit sa existe!
1%... 1% din eu... 1% din noi...
Trifoi cu patru foi, ce noroc!

cuvinte banale pentru tine, dar atat de semnificative pentru mine...

2009-12-27T22:53:00.000+02:00

Aceiasi pasi... unul dupa altul.. si uneori in acelasi timp... printre oameni, prin locuri cunoscute si necunoscute...
M-am uitat de multe ori in ochii lor... in ochii celor din jur... am vazut multe, am vazut putine...
Puncte de suspensie... Goluri pe care inca le pastrez cu plinul din suflet.

... "goi"...

2009-08-12T20:54:00.000+03:00

Incep acest eseu care se pare ca se cere a fi scris .. sunt ganduri care de multa vreme salasuiesc in interiorul meu si se poate intampla sa le fi gandit si tu candva… deci nimic nou sub soare …
Acum esti aici in acest moment si citesti ceea ce eu am considerast ca poate fi ceva important pentru tine. Tu ai ales acest moment sa iti lasi ochii sa vada, mintea sa priceapa si sufletul sa simta si iti multumesc pentru asta.
A fost scurta mea introducere la ceea ce va urma, daca vei avea rabdarea sa urmaresti...

Ne nastem goi si neatenti, pentru ca au grija altii de noi sa supravietuim... sa ne ofere ceea ce avem nevoie pentru a ne numi oameni. Si cu trecerea timpului incepem sa ne comportam cum suntem invatati, ajungand la un moment dat sa ne asumam invaturile si sa invatam la randul nostru si pe altii goi...
Suntem ca niste seminte si devenim in functie de soi ceva... o creatie a Creatorului....

Fiecare dintre noi este unic, ne asemanam cu altii din multe puncte de vedere, dar atat de diferiti ( in functie de soi ) si de aici haosul... unul din noi crede ca celalalt e mai bun sau mai prost... incepem sa cautam sa avem tot ce credem ca nu avem, dar care e deja in noi de la inceput si unii se trezesc si golesc invaturile si ajung la aceea stare ... stare pe care eu inca nu o cunosc...

2009-06-20T00:03:00.000+03:00

...sunt momente in care ne pierdem controlul ... momente de care ne este teama si pe care nu le simtim prea confortabil... dezechilibru pierdut... avem in noi o putere nebanuita la care speram, ca cica speranta moare ultima.... privim in fata, in spate nici nu ne mai vine... si vedem doar ce vrem noi... chiar uneori intrebandu-ne daca nu avem probleme cu vederea. O lume in care traim, o lume in care dam din coate. .. sa ne facem loc printre oameni, dar oameni suntem si noi ... si fugim... si alergam... si depistam la un moment dat ca totul e o pacaleala a mintii... ca ceea ce ne face cu adevarat fericiti nu exista... pentru ca fericirea nu exista, e doar o inchipuire a visatorilor.
Ce ramane? O amintire a ceea ce a fost si o speranta a ceea ce visam sa fim...

un sir de ganduri...

2009-06-07T00:52:00.000+03:00

De multe ori mi se intampla sa merg printre oameni... sa fiu printre straini, dar de fapt sa fiu printre stari atat de cunoscute... Se spune ca suntem diferiti, ca suntem unici... se spun multe, se inteleg putine si raman nerostite gramezi de cuvinte... Traim in interiorul nostru... in ideea ca suntem speciali... Cine nu recunoaste ca macar o singura data nu s-a crezut special, il rog ( o rog ) sa se uite in oglinda!

na! Tu! Ra!

2009-05-12T12:16:00.000+03:00

Suflet de copil

2009-05-12T11:43:00.000+03:00

raze de lumina...

2009-05-12T11:20:00.000+03:00

- Ce am fãcut ca sã merit o prietenã ca tine? Aaaa... ceva într-o altã viatã?

2009-05-02T10:13:00.000+03:00

William James, acel filozof american a spus odatã:"Începeti sã fiti acum,
ceea ce o sã fiti mai târziu". Oamenii s-au întrebat: "Cum?"
Cel mai profund conducãtor, de la început, este imaginatia.Abilitatea de a ne proiecta si a ne construi propriul viitor din mii de posibilitãti pe care le avem în fatã.Ca sã îti imaginezi, îti trebuie curaj si eforturi, dar asta ne da si speranta. Speranta cã vom fi autorii destinelor noastre, speranta cã deciziile pe care le luãm acum,ne vor afecta viitorul. Chiar dacã lumea ne poate depãsii...
Putem sã luãm speranta din ea. De la frumusete, de la promisiuni, de la simplul fapt cã avem talentul de a ne imagina pe noi în viitor din toate minciunile posibile care
trec prin fata ochilor nostri.Trebuie sã ne imaginãm vietile noastre bune.
Trebuie sã ne fortãm constiinta. Constiintã este vocea lui Dumnezeu.
Natura din inima omului.

Te caut si am obosit...

2009-04-22T16:53:00.000+03:00

Te caut de ceva timp.. simt ca te-am gasit asa cum as fi vrut sa fii, numai ca e imposibil sa fim impreuna... eu nu vreau, tu nu vrei... vrem libertate... o avem si asa ..., dar realizam fiecare ca doar a se pronunta ca am fi impreuna ar duce la monotonie... Asa ca... continuam sa filtram, sa ne cautam privirile si sa ne privim pe furis in ochi... esti cu mine, esti in mine.. esti uneori alaturi de mine, dar tu esti pentru tine si eu-s pentru mine...

2009-04-05T16:10:00.000+03:00

Suntem oameni si vrem sa ne depasim conditia.. unii spun ca suntem ingeri coborati pe pamant, altii ca suntem extraterestrii veniti la scoala pe Terra pentru a acumula noi cunostinte, altii spun ca suntem una si aceiasi cu EL... El? Un Zeu, numit Dumnezeu.... un ceva ce nu stim cu exacitate.. altii spun ca suntem lumini, energie... si urcam pe acelasi munte, dar pe carari diferite, scopul final al fiecaruia dintre noi fiind sa ne desavarsim... sa devenim iubire...
Cuvinte mari si intelesuri inca mici... nu stiu ce sa zic... pentru ca nici eu nu detin adevarul... constienta fiind ca fiecare pana la urma isi are adevarul propriu....
Imi traiesc viata si accept ceea ce imi ofera... dorm de multe ori si nu neg asta... traiesc fiecare experienta si imi dau seama cu fiecare clipa ce trece ca nimic din ceea ce fac nu e cu adevarat gresit... invat sa “merg” pe drumul meu... Drum creionat la inceput de parinti, prieteni, societate... urmand, ca acum, sa imi creez singura potecile prin “salbaticiunea momentelor din cursul logic sau ilogic al vietii mele".
Deschid poarta sufletului meu spre univers, cu tot ceea ce implica el mai ales necunoscut... O minte deschisa cu un suflet deschis si cu un trup ce calatoreste liber in secolul XXI.

Namaste!

Intrand pe usa din spate…

2009-02-23T02:54:00.000+02:00

M-am intors in lume…. Am revenit de pe plaiuri unde numai iubire si lumina am trait, am simtit…
M-am intors! Adevarat cu greu… pentru ca stiam ce ma asteapta…
Am pasit cu greu prin usa din spate... Primele priviri le-am simtit ca niste sageti infipte in inima… Ura, mandria, lauda, puterea, materialismul m-au lovit ca un val.. randuri de palme am simtit cum imi biciuiesc fata… Am rezistat, chiar daca de multe ori m-am clatinat, dar nu.. nu m-am lasat invinsa... Sunt pregatita sa fiu aici! Am toata convingerea si tot “sprijinul” ca pot sa pun “seminte” in sufletele “inconstiente”.
Nu zic ca e usor... de multe ori doare atat de tare... dar am un scop, am un rol.. sunt un canal prin care curge ... ceea ce trebuie...
Pace si lumina!
Namaste!

Randuri in sms

2009-01-26T16:25:00.000+02:00

Cateodata gandim atat de mult incat tumultul gandurilor noastre ne impiedica sa auzim ce se intampla in jurul nostru... si astfel ratam momentele cand universul incearca sa ne vorbeasca... Acum nu ma gandesc decat la tine, la ceea ce vreau sa-ti spun... restul gandurilor le-am alungat.. mi-am golit mintea de ele...

Vis de copil

2009-01-22T18:16:00.000+02:00

Iarna a sosit craiasa cea minunata...
Copacii ne-a albit din caleasca fermecata...
Pe la geamuri se astern mii de zane cristaline...
Iar in atelier la noi pot spune ca munca e in toi...
spiridusii cei vioi cu ustensile pregatite fac jucarii pentru voi dupa instructiuni primite....

Scrisa de nepotica mea in varsta de 9 ani ( Diana D. )

Stari si iar stari

2009-01-03T23:24:00.000+02:00

De ceva timp m-am tot zbatut sa gasesc raspunsul la intrebarea: "Cine sunt eu?" :)
Desigur nu sunt nici prima sau ultima... care isi gaseste raspunsul propriu.
Sunt o stare! O stare care am invatat sa fiu, o stare la care contribui sa construiesc sau sa o daram. Acum am o stare de plictiseala... nu am chef de nimic si totusi scriu, nu am chef sa ies afara ca deja stiu ca e frig.. starea vremii doar :) ... dar acum am o stare de calm... e liniste in jurul meu... sunt relaxata... acum incepe sa ma sacaie la auz mieunatul pisicii care cere sa iasa afara... m-a scos din stare de relaxare... ma pune in stare de miscare... :)
Deci, ce sunt eu?
- O stare in deplina transformare....

Fulgi de nea

2009-01-03T23:08:00.000+02:00

Ma intind... deschid usor ochii... mai stau cateva clipe in pat, e atat de cald sub plapuma... imi aduc aminte ca am visat ceva... imi rememorez unul din vise ( probabil ultimul sau poate cel mai profund)... as mai dormi o vreme ca sa continui visul, dar ma uit sa vad cat e ceasul si realizez ca deja am dormit suficient... Ma uit pe geam afara... a nins... alb peste tot...
Casc de cateva ori si ma ridic cu toate ca imi e frig si patul inca imi face cu ochiul...
Coborand pe scari spre bucatarie ma gandesc ca azi voi invata alte lectii... lectii de viata la scoala vietii, a vietii mele.