6 aprilie 2017

Copiii: minuni ai pământului!

Sunt convinsă că aţi observat că noi eram altfel faţă de copiii din zilele actuale.
Este clar că acum există mai multă informaţie la îndemână decât acum 25 de ani.
Sunt uimită de fiecare dată când iau contact cu un copil.
Să vă dau un exemplu: discuţie între mine şi un băieţel de 7 ani:
- Sabina, ştii cine sunt eu?
- Cine eşti?
- Un suflet foarte bătrân.
- Chiar da?
- Da. Şi eu am să te invăţ multe lucruri pe tine.
-  Dar mă înveţi deja.
- O să te învăţ şi mai multe, dar ţi le dau pe rând cât să înţegi bine.
- De-abia aştept!
Mă uitam cu admiraţie la chipul serios al băieţelului cu gene lungi şi ochii pătrunzători care îmi vorbea de la suflet la suflet. Inteligenţa emoţională la copiii este primordială. Un copil imediat simte când ceva nu este în regulă. Băieţelul de care am amintit mai sus ştie ce să mânânce, când să mănânce, când să se joace, când să ofere şi să primească iubire, este binecuvântarea părinţilor lui şi bucuria mea de fiecare dată când mă introduce în universul lui.
Acum eu nu ştiu de unde i-au venit aceste idei copilului, dar în mod clar mi-a făcut ziua mai frumoasă.
Ador să mă joc cu cei mici! Îmi aduc aminte să fiu 100% prezentă.
Mă bucur că am început să învăţ să construiesc jucării Lego.
Copiii sunt buni profesori!
Într-o altă zi acelaşi băieţel îmi dă o lecţie de nota 10.
Eram eu îngândurată şi îi spun că m-am gândit aproape toată noaptea cum să fac să nu mai supăr pe nimeni şi el îmi spune: "Sabina, ieri a fost ieri, azi e azi! Hai să ne bucurăm de ziua asta! Şi uită-te căt eşti de frumoasă, nu lăsa tristeţea să apară pe faţa ta!"
Sunt unele persoane speciale, iar toţi oamenii pe care i-am întâlnit m-au învăţat să merg mai departe cu zâmbetul pe buze şi să fiu curioasă să descopăr mereu fiecare moment cu bucurie.
Viaţa oricum e scurtă şi merită trăită din plin!

24 martie 2017

Domnul avocat mama şi-a îngropat

Inainte de a citi cele mai jos vreau să te asigur, cititorule, că tot conţinutul acestui "articol" este un pamflet.

Cum toată lumea ştie când moare cineva drag simţi o durere pe care nu o poţi controla, doar că unii nu ştiu ce să facă cu durerea şi atunci încep prin a îndurera pe alţii cu ceea ce zace în sufletul lor.
Mi-a fost dat să văd de curând un avocat căruia i-a murit mama şi s-a angajat să se ocupe de toate cele necesare pregătirii şi desfăşurării înmormântării.
Avocatul fiind un personagiu mare, o scurta descriere: un domn peste 60 de ani brunet cu o palarie neagra, slab si ascutit la fata de atata suparare, avand un jeep din care de-abia se vede cand e la volan, o sotie tanara, grasa si frumoasa de-o seama aproape cu fetele din prima casatorie, tatal mandru a unui baietel care ii seamana din "departare", iar atitudinea dumnealui fiind una impunatoare in fata celor slabi care nu au apucat sa invete atata carte ca distinsul.
Sa precizez ca la inmormantare afli tot, "gura lumii nu o astupa nici pamantul".
In primul rand afli ce nu trebuie sa faci cand moare cineva:
- sa nu lasi pisica sa treaca pe sub cosciug ca mortul devine strigoi si te bantuie
- sa pui apa intr-un vas la prispa casei din care sa aiba ce sa bea sufletul
- sa nu te saluti decat prin "Dumnezeu sa o/il ierte!", altfel nu e bine...
- sa fii musai in negru, altfel e vai
- cand aprinzi lumanarea sa lasi bani
- sa aduci flori  numai in numar par
- sa se vada ca iti pare rau pe chip daca esti ruda cu defunctul, altfel vorbeste lumea
- sa nu speli
- sa nu maturi
- sa nu faci dus
- daca esti gravida sa stai deoparte
- sa nu asculti radio sau sa te uiti la televizor
Sa revenim la cum fu' aceasta inmormantare.
Domnul avocat, om aparator al legii a considerat ca legea o poate face si el si ca un judecator a inceput sa dea verdicte la unul si la altul prin cuvinte... numai ca nu isi dadea seama de penibil. Sa fiu mai explicita: domnul avocat care mama si-a ingropat mai are si 3 frati, 2 dintre ei muncitori cinstiti, altul cu studii superioare si cu o sotie non-conformista zonei. Acum domnul avocat a considerat ca fratele educat cu sotia atipica sa nu fie prezenti la inmormantare. Si de aici un mic circ in jurul lui si mai ales el arata ca un leu in cusca atunci cand cei doi au aparut la vesnica pomenire in sfanta biserica. E interesant sa vezi cum unii oameni se cred zei peste alti oameni si considera ca numai ei au dreptate. Asa de rau imi pare uneori ca nu am talent la desen sa pot surprinde pentru totdeauna unele expresii faciale.
Langa cosciug era sotia tanara, grasa si frumoasa plansa toata (uimitor cat putea sa planga, a schimbat cel putin 3 batiste) alaturi de fiica defunctei, avocatul renumit cu fiul vitreg. In bancutele din biserica oamenii se uitau la o scena de suferinta rupta parca dintr-un film indian.
Obiceiul in aceasta zona este sa iti iei la revedere de la mort si se sta asa unul in spatele altuia in sir indian si fiecare pe rand A urmat si nora atipica...aici a fost luata suflarea la multe persoane, unele din ele ridicandu-se in picioare sa vada live un spectacol, dar nu a fost sa fie asa.. avocatul a cedat si a plecat pierzand un moment atat de memorabil. Soacra cu nora nu s-au inteles, dar uite ca uneori moartea aduce impacare...
Oare? Domnul avocat a promis sa fie un dusman adevarat. Dar oare realizeaza ca dusmanul cel mai mare a dumnealui e chiar el?

20 februarie 2017

“Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire”, Constantin Brâncuşi

"Nu sunt ce par a fi şi nu sunt nimic din ce-aş fi părut că sunt", spune ea, cea mai tânără colaboratoare a proiectului Romania Paradis. De origini basarabene, autoare a cărţii "Amintiri spre viitor..." şi membru fondator al Asociaţiei "Poarta catre tine", Sabina Laiber a scris pentru noi un articol în care îl omagiază pe marele Brâncuşi

“Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire”
Constantin Brancusi
Arta trebuie să apropie, nu să depărteze, să umple, nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite şi aşa îndestul de răscolite de întrebări. În artă nu trebuie să existe străini. Eu am făcut piatra să cânte pentru omenire. – Brâncuşi, Constantin (19.02.1876, Hobiţa, Gorj, România – 16.03.1957, Paris, Franţa)

Constantin Brâncuşi

A scrie despre Constantin Brâncuşi este o mare responsabilitate, dar în acelaşi timp o onoare şi mă bucur că el a fost, este şi va fi român!
Dorinţa lui acerbă a fost să fie sculptor şi a reuşit la superlativ absolut atât pentru vremea aceea, cât şi pentru timpurile prezente.
Tot ceea ce a făcut a fost din inimă şi cu bucurie, fără să creadă în suferinţa creatoare.
A pornit de la realitate şi a exprimat în toate lucrările sale tot ceea ce i-a încununat viaţa: locurile natale, obiceiurile şi tradiţiile atât din ţara sa de origine, cât şi inspirat de alte culturi.
A-l descoperi pe Brâncuşi înseamnă a merge pe unde a mers şi el şi a-i atinge lucrările fără sfială, cu bucurie şi mândria de care el a dat dovadă de fiecare dată când atingea simplitatea reală a lucrurilor.

“Cumintenia pamantului”

“Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă. Colaborarea intimă între artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria meseriaşului cu elanul vizionarului îl duc pe rând la esenţializare, la forma ideii în sine, ceea ce contează este opera dusă la capăt.
Din toată lumea numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteye în lemn.
Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greşeli – acestea sunt trei percepte, zale şi scut, pentru orice spirit. Purtând această armură, eşti puternic în contra râului – devii invulnerabil. Eu am făcut piatra să cânte pentru OmenireEu am pornit, întotdeauna, de la o idée, de la NaturăEu am voit să înalţ dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările mele zboară! Eu aş vrea să creez aşa cum respirEu nu creez păsări, ci zboruri.” – Constantin Brâncuşi
Brâncuşi  a ştiut că a căuta  „la umbra marilor copaci nu creşte nimic” şi de aceea a mers pe drumul ales de el, fără să se oprească şi în prezent, fiind nemuritor în memoria noastră colectivă şi viu prin lucrările sale: 1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chițu; 1898 – București – Bustul Vitellius; 1900 – București – Capul lui Laocoon; 1902 – București- Ecorșeul; 1902, probabil ianuarie – București – statuetă simbolizând muzica corală românească;  1902, octombrie – Craiova – bustul lui Ion Georgescu-Gorjan; 1903 – București – Bustul generalului Carol Davila;  1905 – Paris – Orgoliu; 1906 – Paris – Copil– ghips;  1906 – Paris – Supliciu– piatră;  1906 – Paris – Cap de copil– bronz; 1906 – Paris – bustul Victoriei Vaschide; 1906 – Paris – bustul doctorului Zaharia Samfirescu; 1906 – Paris- portretul pictorului Nicolae Dărăscu;  Supliciu (1906-1907);  Copil dormind (1906-1908);  Capul unei tinere fete (1907);  Cumințenia pământului (1907);  Bustul lui Petre Stănescu (1907);  Sărutul (1907-1908);  Somnul (1908); Danaida (1908);  Înțelepciune (c. 1908); Baronesa RF (1909);  Coapsa (Fragment de tors) sau „Tors I” (1909-1910);  Muza adormită (în marmură și în bronz) (1909-1910);  Monumentul funerar al lui Petre Stănescu din Buzău (1910);  Rugăciunea (1910);  Visul (1910);  Măiastra I (marmură albă) (1910); Sărutul (Monumentul funerar al Tatianei Rachevski) (1910); Prometeu (1911);  Măiastra II (bronz) (1911); Portretul lui George (1911); Doi pinguini (1911-1914); Muza (1912); Măiastra III (bronz) (1912); Monument în memoria lui Spiru Haret (1913); Cap de copil II (1913); Domnișoara Pogany I (1913); Primul pas (1913); Lespede de mormânt (1914); Primul țipăt (1914); Cariatida (I și II) (1915); Fiul risipitor (1915); Mica franceză (1915); Vrăjitoarea (1916); Coloana Sărutului (1916);  Principesa X (1915–1916); Adam (1917);  Muza A (1917); Tors de tânăr (1917–1922); Coloana fără sfârșit – lemn (1918); Cupa lui Socrate (1918); Himera (1918); Domnișoara Pogany II (1919); Pasărea de aur (1919); Începutul Lumii (1920); Leda I (c. 1920); Portretul doamnei Eugen Meyer Jr. (1920); Adam și Eva (1921); Peștele (1) (1922); Cocoșul (1) (1922); Socrate (1922); Leda II (1923); Portretul lui Eillen (1923); Pasărea în văzduh (1922-1923); Studiu pentru portretul d-rei Meyer (1924); Negresa blondă I (1924); Templul Crocodilului (1924); Fetișcana sofisticată (1924); Căpetenia (1925); Portretul lui Nancy Cunard (1925–1927); Peștele (2) (1927); Negresa blondă II (1928); Piatra de mormânt a Sandei Polizu-Micșunești (1928);Portretul lui A. Fundoianu (1929); Nou-născut (1930); Domnișoara Pogany III (1933);  Păsări în văzduh (1931-1936); Domnișoara Pogany IV (1933); Vatra (1934); Cocoșul (2) (1935); Foca (1936); Regele regilor (1938); Broasca țestoasă (1940); Țestoasa zburătoare (1943); Masa tăcerii (1937-1938); Poarta sărutului (1937-1938); Coloana infinitului ( 1937 – 1938)
O operă cu adevărat vastă, profundă, rezultat al unei înţelegeri intrinsece a realităţii percepute de marele Maestru al sculpturii româneşti şi universale. Cuvintele pot reda doar parţial imensitatea operei brâncuşiene. Muzica sferelor, povestea autentică a ţăranului nostru, înţelepciunea sa, drumurile bătute la pas prin străinătate, experienţele imbibate în modestia spiritului omului plecat în afara ţării sunt şi astăzi aceleaşi cu experienţele concetăţenilor noştri în Diaspora lumii. Dorul după ţară şi tradiţiile strămoşeşti l-au însoţit pe poetul pietrei şi al lemnului oriunde l-a purtat viaţa.  Nu se poate să nu amintim şi marea sa iubire pentru doamna muzicii populare româneşti Maria Tănase. Se pare că sentimentul fulgerător ce i-a unit pe cei doi i-a inspirat şi i-a legat în eternitate.  Pasărea măiastră a marelui Brâncuşi şi jalea cântecului Mariei vor rămâne simboluri în etern  ale geniului artistic al poporului român.
Sabina Laiber

13 februarie 2017

Doina - Mihai Eminescu valabilă şi în 2017

De actualitate!

Acum 17 ani îl aniversam pe Mihai Eminescu... 
La minutul 2:50 încep a mă supăra :) cu ajutorul versurilor din poezia "Doina" a marelui poet, jurnalist, patriot naţional. Îmi pare rău, ca şi atunci, că sonorizarea nu e cine ştie ce.








13 februarie, ora 21:00 2017 - Piaţa Victoriei - Bucureşti



Un mare om: Coriciuc Nicolae - nea Colea a murit, dar nu va muri niciodată în memoria multora...

Azi la ora 12:00 în satul Brodina, judeţul Suceava va fi înmormântat... un om care a ajutat mulţi oameni... Cei care l-au cunoscut cu adevărat pe acest "vindecător" îl pot conduce azi pe ultimul său drum pe pământ!
În 15 iulie 2014 scriam asta pe blogul meu şi azi aflu că acest om a trecut dincolo... Sunt şocată şi mă gândesc că oamenii cu adevărat buni se duc pe neaşteptate într-o lume pe care noi cei vii doar ne-o imaginăm sau ne e frică de ea.
Dumnezeu să-l odihnească în pace şi condoleanţe tuturor celor care l-au întâlnit pe acest mare om!!!
Un medic tre­buie să fie un călă­tor... Cunoaşterea în­seam­nă experienţă - Theo­phras­tus
Unicul fiu Theo­phras­tus al me­di­cului şi chi­mistului Wilhelm Bombastus von Hohen­heim - Theo­phras­tus avea să ajungă la con­cluzia că "Uni­versităţile nu te învaţă totul, aşa încât un medic tre­buie să caute babe, ţigani, vră­ji­tori, triburi nomade, tâlhari bătrâni şi alţi ase­menea proscrişi şi să ia lecţii de la ei. Un medic tre­buie să fie un călă­tor... Cunoaşterea în­seam­nă experienţă"Citind cele de mai sus mi-am adus aminte de o intamplare petrecuta in viata mea.
Eram în anul 2009 şi tocmai mă întorsesem din Londra, unde timp de 1 lună am muncit ca dansatoare într-un club indian- pakistanez în fiecare zi de la ora 23:00 - 06:00. În acea lună dacă am dormit 22 de ore şi mâncarea mea era formată din: praz, măsline, apă, cappucino şi cereale cu lapte, fumam cel puţin 1 pachet de ţigări pe zi. Întoarsă acasă, răpusă de o răceală cruntă, mai era şi gripa aviară la modă în acea vreme, corpul meu ceda pe zi ce trece: ameţeam, de-abia mă ţineam pe picioare. Am ajuns la doctorul de familie şi apoi am fost şi la centrul de diagnostic, plus la spitalul militar şi spitalul de la Valea Iaşului - judeţul Argeş. Eram suspectă de leucemie pentru că era şi normal: sistemul meu imunatar era slăbit. Mă gândeam că o să mor, dar nu îmi era frică. Moartea din punctul meu de vedere este doar o altă călătorie. Au trecut câteva luni până când o prietenă de la Bucureşti m-a sunat să mă întrebe ce mai fac. Clar: nu eram bine. Până să ajung în oraş să mă întâlnesc cu ea a durat o jumătatete de oră, când de fel ar fi durat doar 7-8 minute. Mă mişcam greu. Ajunsă la locul întâlnirii, prietena mea mă întreaba ce fac a doua zi. Nu aveam ce să fac, decât să îmi port trupul viu printre oameni. Mi-a sugerat să merg cu ea la Coriciuc Nicolae de la Brodina din judeţul Suceava. Nu aveam bani. Dar ea a insistat să mergem, dar în condiţiile ei: să nu fumez şi să nu mai fiu "academică" verbal. Astfel că a doua zi am pornit la drum. Ajungând în faţa unei bojdeuci în Brodina. În întâmpinare ne-a ieşit un munte de om şi eu am rămas mută o clipă... am avut impresia că-l văd pe Ion Creangă. Ce imaginaţie am şi eu uneori. Ne-a invitat în micuţa sa casă cu atâta ospitalitate pe care nu o mai întâlnisem de ceva vreme. S-a uitat "moşul" atent la noi şi ne-a studiat pe fiecare până când mă fixează cu privirea şi mă întreabă: "cine e bolnav aici?" eu: "nu ştiu, să vedem".
Domnul Colea, că aşa i se mai spune, a început să ne ia pe fiecare la trosnit. Eram eu, prietena de la Bucureşti şi cu iubitul ei plus fratele acestuia. Poate nu s-a înţeles ce înseamnă trosnit. Adică ne-a trosnit oasele într-un fel numai de el ştiut în acea bojdeucă. Spuneai că ne cântau oasele. La mine fu' greu, că eu mi-s tare Toma Necredinciosul. Dar tot m-a trosnit de m-a minunat, mai ales când pe burtă fiind... Colea mă ia de mâini şi le trage spre el şi apoi trosc, trosc cu călcâiul unui picior de-a lui fix pe coloana mea vertebrală. Faza e că nu mă durea, doar trosneam. Eram fascinată. Cine era nenea ăsta? Atât de bun şi totuşi atât de mare care-mi aducea aminte de Creangă...??? Încep să studiez prin jur. Multe cărţi, dar de-alea mari ca la filosofie, de mai bine nu le citeşti, ci te foloseşti de ele să fii mai înalt sau le găseşti altă întrebuinţare materială, că spirituală te ia capul numai când le vezi cât de groase sunt de nu îţi mai vine să îţi oboseşti ochii citindu-le Bun. Am crezut că doar asta a fost, dar de unde? Apare în peisaj soţia domnului cu o farfurie în mână. Nu vedeam bine ce era în farfurie, dar mirosea bine. Şi chiar dacă nu aveam eu poftă de mâncare, aş fi vrut să mănânc. Era o plăcintă de dovleac şi, domn'e, am mâncat. Bună! Bună plăcinta, doamna era extrem de bună gazdă.
Mi se facuse somn, culmea e că mie nu prea îmi era somn de fel, dar acolo era atât de bine. Trosniseră oasele, mai trosneau şi lemnele în foc, caneapeaua pe care stăteam era confortabilă, ce mai: un mediu ambiant plăcut pentru a trage un pui de somn. :) Dar nu. Colea vine în faţa mea şi mă întreabă ce e cu mine. Normal că îi spun că sunt bine, ci doar puţin obosită. Mă scanează el aşa cu palma lui uriaşă, cum fac practicanţii de reiki şi îmi spune: "tu ai sinuzită puternică. Nu-i aşa că ieşi afară cu părul ud? " Avea dreptate omul. Eu nu îmi usuc decât foarte rar părul cu feonul şi ies des cu părul umed. Nu mă usuc cu feonul că am oroare de zgomotul ăla şi de căldura aia idioată ce o emană forţat pe chipul meu gingaş. Glumesc referitor la chip, dar feonul chiar mă disperă. Mda... Şi Colea începe să mă mai palmeze energetic şi mă ia usor somnul, dar eu puternica rezist şi îi spun că vreau afară la aer. Şi merge şi el cu mine. Mă opreşte într-un fel de hambar, grajd. Şi m-a rugat să nu ating nimic, doar să privesc. Tulai, şi ce văd? În încăperea aia din lemn era plin de plante. Plin, domn'e, cu tot felul de plante puse la uscat. Şi mi-a explicat care cum sunt şi când le-a cules şi pentru ce. Eram fascinată. Nu văzusem în viaţa mea aşa ceva.
Bun. Nu am mai stat multă vreme şi am plecat de la "bojdeuca lui Creangă" de la Brodina. Colea mi-a dat 7 plicuţe cu amestec de plante şi mi-a zis cum să mi le administrez trupului: în fiecare zi pe seară, înainte de culcare, să iau câte un pliculeţ şi să-l porţionez în două părţi egale, o jumătate să trag cu un pai pe o nară şi cealaltă jumătate pe cealaltă nară. Să fiu cu picioarele goale într-un lighean cu apă călduţă, cât rezist eu la caldură, şi cineva să fie lângă mine să mă ţină de frunte. De ce? Vă spun imediat. Mi-a mai dat o sticluţă de sirop din muguri de brad şi mentă cu miere şi mi-a zis să beau câte o gură dimineaţa pe stomacul gol sau când simt că sunt sleită de puteri. Am ajuns acasă şi am început să fac ce mi-a zis domnul Colea. Ce mai conta că doar eram suspectă de leucemie. Şi am început să trag pe nas praful recomandat de "Creangă" exact cum mi-a spus. Şi ce m-a mai apucat strănutul, de mi se înroşiseră ochii. Dar nu asta a fost interesant, ci faptul că după o tură bună de strănutat a început să îmi curgă din nări puroi ca apa de la robinet. Unde? În lighean. A, stăteam aşezată în fund pe caneapeau de acasă cu picioarele în lighean cu apa calduţă. Nu îmi place apa fierbinte. Şi aşa am făcut în fiecare seara timp de 6 zile. Aveam program seara de a "trage pe nas" şi de a da drumul la robinetul cu puroi ce îmi curgea din cap. Până când a început să îmi curgă sânge şi m-am cam speriat. După ce că eram eu slabă, măcar sângele să fie în mine. :) Ideea e că uşor - uşor am început să mănânc şi să îmi revin. Am scăpat şi de dureri de cap şi de ameţeli. Deci, na', sunt oameni ce cunosc plantele şi pot ajuta. Dacă unii dintre voi sunteţi bolnavi căutaţi cât mai multă informaţie legată de boala diagnosticată de medici.
Totul e posibil!
Doar dacă vrei să trăieşti armonios şi sănătos depinde numai şi numai de Tine! Cine nu crede povestea asta pot spune câteva persoane care ştiu şi pot confirma cele spuse mai sus pentru că au asistat la acea perioadă din viaţa mea, şi anume: Flavia Jinga, Andra Chiriţă, Cosmin Zodila etcetera.
Pentru a vedea şi voi ce am văzut eu cu ochii mei:

10 februarie 2017

Suntem liberi in exprimare!

Tocmai ce m-am jucat un pic cu mina de creta sanguigna, carbune si creion de 0.5...
Cum nu am talent la desen e musai sa explic ce am gandit cand am desenat :)
Aproape toti oamenii cred ca viata inseamna libertate, dar pe unii moartea ii elibereaza, dar eu cred ca si viata si moartea sunt doar transdormari.
Avem in adn-ul nostru tot ceea ce este necesar pentru a fi fericiti, doar ca uneori ne blocam si o luam de la capat.
Ne nastem: suntem liberi la cunoastere!
Murim: suntem liberi la o altfel de cunoastere!
Tot ne transformam pana devenim o mica stea in universul cunoasterii colective!
Avem libertatea de a alege sa ne nastem sau sa murim in fiecare clipa pentru a ne explora fiinta!

7 februarie 2017

"Vinovații fără vină" au cerut in seara de 5 februarie 2017 să se facă LUMINĂ!!!



Masele pot sa fie usor manipulate. :) Mi-as dori sa nu se mai strige nimic in Piata Victoriei, ci cei care sunt prezenti sa faca un protest intr-un concert de liniste!!!

Iubesc România din tot sufletul si sunt mândră că sunt româncă!!!


Oamenii care nu ma cunosc au impresia ca sunt tacuta.
Oamenii care ma cunosc isi doresc asta. :):)
Vreau o tara de care sa fim mandri cu adevarat, schimbarea trebuie sa vina de la noi, fie ca esti doctor, profesor, avocat, agent comercial, contabil, economist, corporatist, artist, student sau elev, pensionar. Daca iti respecti principiile, si te trezesti in fiecare dimineata pregatit sa muncesti pentru visele tale, atunci faci parte dintre aceia care au adevarata putere in tara asta.
Respectul, mandria si demnitatea ne reprezinta cu adevarat, nu hotia, minciuna sau coruptia din politica, justitie, sri, politie, administratie publica, sistemul sanitar.
Suntem PATRIOTI, nu ca ei, patriHOTI. 
Dati-ne tara inapoi!
Noi suntem Romania!!!


Acum retraiesc cumva unele clipe descrise de tatal meu in cartea sa:

"În dimineaţa zilei de luni 16.04.1990, eu, Herta, Cârneci şi Sabău am fost transportaţi în incinta Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, unde după o lungă aşteptare ni s-a comunicat că judecarea recursului ordinar s-a amânat până pe data de 27.04.1990. 
După acest anunţ dureros, am fost readuşi în celulă din peninteciarul Mărgineni. 
Eu am fost scos şi dus la vorbitor, deja eram extenuat şi dereglat psihic, aproape nebun.
La vorbitor venise soţia şi naşul de cununie împreună cu fiica mea dragă.
Nu pot să relatez în cuvinte, marea bucurie pe care o aveam, dar cârligele nedreptăţii care îmi sfâşiaseră inima şi creierul m-au făcut să-i reproşez soţiei de ce nu s-a interesat de mine, de ce nu a venit avocatul, de ce nu a venit fratele meu Ion, etc.
Am început să plâng, nu am mai putut vorbi, deşi ambii mă încurajau şi mă îmbărbătau.
Glasul scumpei mele fetiţe care avea numai 8 anişori, care m-a văzut îmbrăcat în zeghe de puşcăriaş, cu glăsciorul ei mi-a spus: „Tată, fii tare, Dumnezeu încă nu are timp pentru tine, ai răbdare, în curând ai să fi liber.”
Necontrolându-mă, am vrut să o îmbrăţişez şi să sărut. M-am lovit de grilaj, nervii au cedat, fiind luat de gardieni, am strigat la soţie să aibă grijă de copii şi naşului să mă ajute.
Nașul meu de cununie Gigi Badea locuia în București în cartierul Dămăroaia.
Am ajuns în celulă plângând cuvintele dumnezeieşti ale fetiţei care m-au afectat profund, imprimându-se sfârtecător în creierul meu. Domnii Cărneci şi Herta m-au aşezat pe pat şi mi-au dat medicamente de liniştire.
Toţi tovarăşii de celulă au căutat să mă liniştească şi să mă ajute prin cuvinte de îmbărbătare. Dumnezeu m-a întărit şi mi-am revenit, rugăciunile învățate în copilărie le-am rostit permanent." - 
"Confesiunile unui ofiter superior de Contrainformatii militare" - Erbod Nirolf

Cred ca toti oamenii cu toate tiglele pe casă isi doresc sa traiasca intr-o tara civilizată unde legile sunt respectate. 
Sa se dea bon la fiecare bun achiziționat, să se plătească de patroni toate dările la stat si angajatul să fie respectat. 
Am o grămadă de prieteni destepti care muncesc in afara pe un salariu mai bun ca in România, chiar daca job- ul e mult sub nivelul lor intelectual. Cunosc destui oameni valoroși care nu au loc sa se afirme din cauza nepotismelor. 
Am spus si repet: imi doresc sa se faca un bilant contabil a tuturor oamenilor cu ce au castigat pana in 1989 si cu ceea ce au castigat dupa 1990. - astfel ar iesi un pic adevarul la iveală. Cum unii au si altii nu? Unde e pătura de mijloc a societatii? Balanta sa fie echilibrată.


5 zile la rand am fost printre oamenii nemultumiti, pe buna dreptate, de adoptarea Ordonanței de urgență nr. 13/2017.. Am vazut oameni in varsta, parinti si copii, tineri...
Poate e doar un joc politic international, dar oamenii din strada sunt cu adevarat nemultumiti.
Nu stiu, ca nu detin adevarul absolut, cata manipulare este, dar un lucru e cert: imi doresc sa traiesc intr-un stat in care nu am nevoie de: Pile, Relatii, Cunostinte pentru a pune in practica toate visele pe care le am!!!

Stiu ca s-a tot distribuit , dar sa ne reamintim de ce vrem schimbare in bine in Romania!
Romania, te iubesc! Am avut multe "oportunitati" sa plec din tara, dar nu, am ales sa raman si sa indur bogatia spirituala, naturala din tara mea, chiar daca au fost zile in care nu am avut bani de o paine. Nu am vrut sa devin corporatista, tocmai pentru ca iubesc libertatea la cuvant. Detest vorba aia: "capul plecat, sabia nu-l taie.' Inteleg ca unii au responsabilitati: casa, masina, rate, copii.. cum e normal intr-o tara civilizata.. Am preferat sa lupt fara bani pentru artistul roman inca anonim. Nu moare nimeni de foame sau de sete, o spun din experienta! :)
Sper ca va fi mai bine si valorile vor fi apreciate intr-un stat in care guvernantii se gandesc la fiecare cetatean in parte.
Am fost "judecata" deseori ca sunt desteapta, frumoasa si minunata, dar de ce nu fac compromisuri.. Pot, dar nu vreau!
Ai mei m-au invatat: sarac, dar curat!!!
Mi s-au facut propuneri de job-uri pline de bunavointa, dar cu pret mare pentru mine:
- platit in natura (ca doar sunt femeie si ei barbati si avem nevoi)
- sa intru in nu stiu ce partid ca doar politica aduce venituri mari in aceste timpuri
- sa fac prostitutie culturala
- sa plec din tara, ca acolo sunt cainii cu covrigi in coada
Hai, pe bune! Ia ca stau eu si inghit pana vomit alaturi de artistii anonimi: ARTA ROMANEASCA!!!
Sa fie pace si armonie in bogata noastra Romanie!!!

6 februarie 2017

Ganduri in randuri despre relatia de cuplu

Da, am iesit de buna voie si nesilita de nimeni din nou dintr-o relatie..
Melodia de mai sus are legatura. :)
Ma intreb daca mai are rost sa intru vreodata in vreo relatie asa zisa serioasa... sau mai bine sa ma bucur de mine in toata splendoarea mea...
Incep sa devin foarte increzuta si asta pentru ca nu mai sunt deloc vulnerabila. Cand am fost indragostita (nu doar ultima data, ci de fiecare data) parca eram batuta in cap: doream binele celuilalt, decat al meu.
Mi-am dat seama cu tot ceea ce s-a intamplat in ultima relatie ca:
- intr-adevar independenta mea conteaza!!!
- nimeni nu te iubeste neconditionat oricat de mult crezi in basme!!!
- banii nu aduc fericirea, dar o intretin!!!
- celalalt crede ca te cunoaste mai bine decat te stii tu pe tine!!! - Hai, pe bune?! :)
- daca nu esti satisfacut/a intim pleaca pana sa acumulezi frustrari!!!
- nu are rost sa speri ca va fi mai bine cand a dat semne de la bun inceput ca nu are incredere in visele tale!!!
- mai bine singur/a decat singur/a in doi!!!
- iubesti cu adevarat doar atunci cand nu spui "Te iubesc!"!!!
- vorbele sunt de prisos, iar faptele conteaza!!!
- sunt repede inlocuita cu o femeie mai desteapta, mai frumoasa, chiar daca eu am fost minunata!!!



"Sunt nemernica si sunt a dracu’ si fac tot ce-mi stă în putintă sa nu ma suporti, dar asta numai pentru ca mi-am permis sa sufar din cauza ta. 
In rest sunt o doamnă, iubesc, respect, am grijă de celălalt si de fericirea lui. In rest n-ai ce sa-mi reprosezi ! " - (dama de trefla)

Femeia e mult superioara emotional barbatului, dar poate doar ma insel...

21 ianuarie 2017

Mamă, te iubesc!


Mamă, îmi pare rău că nu am voce şi că nu ştiu limba rusă pentru a încerca măcar să îţi transmit aceste versuri din melodia de mai sus... unde m-am regăsit şi te vei regăsi şi tu.
Am făcut multe greşeli, mamă. Puţine mame ar fi înţeles şi ar fi tolerat o fată ca mine... şi ar fi iubit-o în continuare primind-o acasă sau ajutand-o când nu era de ajutat. Mi-ai dovedit şi tu, şi tata, că indiferent cât v-am blamat eu că nu m-aţi dorit, iubit că voi chiar mă iubiţi necondiţionat.
Mulţumesc!
Ştiu că nici acum nu sunt cum v-aţi dori să fiu, dar se pare că într-adevăr am ales să merg pe un drum anevoios.
Sunt fericită cu alegerile mele, chiar dacă sunt zile în care îmi plâng de milă ca proasta. :)
Mamă, îţi mulţumesc că datorită ţie am învăţat ce înseamnă să fii un pumn de fier într-o mănuşă de catifea şi îţi sunt recunoscătoare pentru toate acele momente în care după o dezamăgire în dragoste te uitai blând la mine şi îmi spuneai: "Sabinuţa, orice iubire se înlocuieşte cu alta şi nu era pentru tine, de aia nu mai e lângă tine!"
Da, nu am avut mare noroc în dragoste, cu toate că am fost iubită,poate mai sunt iubită în secret :), dar poate nici eu nu am ştiut pe cine să aleg să iubesc şi m-am mulţumit cu ce a oferit momentul.
În fine!
Da, nu am o carieră de succes, iar la vârsta mea altele deja au cel puţin 15 ani vechime în muncă şi un statut bine definit. Eu am ales alte nebunii: să călătoresc (mă amuzi de fiecare dată când îmi spui că m-am plimbat pentru tot neamul), să mă duc la tot  felul de cursuri ciudate pentru tine, dar interesante pentru mine, să am prieteni "ciudaţi", să nu stau deloc pe acasă şi să insist să nu fiu ca majoritatea.
Ştiu că şi pe tine şi pe tata v-am făcut mult să suferiţi, dar ştiu că vă bucuraţi într-un final că până la urmă nu am comis mari erori.
Pentru mine e grav să te:
- droghezi
- prostituezi
Să:
- furi
- omori
- minţi
Să fii:
- pupincurist/ă
- libidinos/ă
- agresiv/ă
- alcoolic/ă
Deci nu am făcut grav nimic cu adevărat, sau poate am mai făcut, dar aţi trecut cu vederea şi m-aţi susţinut moral şi financiar când mă aşteptam mai puţin.
M-aţi învăţat să cer când am nevoie de ceva.
Ştii ce îţi cer, mamă?
Să trăieşti sănătoasă şi fericită cel puţin încă 50 de ani!!!
Te iubesc şi îţi mulţumesc că mă iubeşti!
Cu toate nebuniile mele din trecut, azi vă spun, dragi părinţi, că vă sunt recunoscătoare pentru ceea ce sunt acum!

16 ianuarie 2017

Amintiri din prezent, trecut şi viitor

Şi eu ca si tine am fost copil
Şi cand eram copil era totul frumos! 
Şi am avut noroc sa am părinti iubitori si răbdători 
Şi am avut sansa sa am multi unchi, multe matusi si multi verisori

Am apucat să mă bucur şi de două străbunici: mama bunicii unguroaică şi mama bunicului basarabean. Am prins în viața doar 3 bunici: mama şi tatăl mamei şi mama tatălui meu care încă trăieşte şi are 92 de ani.

Mama a avut 6 surori, tata a avut 4 fraţi şi o soră
Eu am doi fraţi şi patru nepoţi.
Sunt un om bogat!



Când eram eu mică, să fi avut 5-6 ani, verișoara mea Irina mi-a zis: "Sabina, tu când o să fii mare, ochii tăi vor intimida mulţi oameni!"
A avut dreptate!

Adevărat este că nu de puține ori mi s-a întâmplat să mi se spună: "Ce ochi frumosi ai!" sau "Esti mai frumoasă în poze!" sau "Eşti mai frumoasă în realitate."
Acum noi ştim cu toții că frumuseţea depinde de ochii privitorilor.

Sunt recunoscătoare că pot vedea fie cu ochi verzi, albaştri, gri sau cu combinaţia aceasta de culori!

Nu aş putea spune ce culoare au ochii mei. Uneori sunt albaştri, alteori verzi şi sunt clipe când sunt gri. Culoarea depinde lumină. Privirea însă îmi e în funcţie de ce văd şi pe cine privesc.

Viaţa mea e minunată şi asta pentru că de mică am realizat că sunt o minune.
Tu ştii despre tine că eşti o MINUNE???
Eşti minunea lui Dumnezeu, luminiță vie!





9 ianuarie 2017

Răscolind trecutul.. prezentul devine incert pentru unii...

În noaptea de 23 spre 24 decembrie mi-a venit ideea să îmi fac o pagină pe Facebook în care să satisfac curiozitatea celor câţiva pe care-i tulbură prezenţa mea în societatea actuală.
Astfel că am precizat:

De mica mi-a placut enorm sa calatoresc si sa descopar locuri noi si sa cunosc oameni din diferite medii. 
Pe aceasta pagina se vor regasi toti cei care au avut mici/mari intalniri cu mine in aceasta viata.
Pentru unii o sa fie bucurie, pentru altii o sa pice cu greu... dar aia e! :) E de bine!
Asa sunt si asa imi place, alta mama nu mai face!




























































Acum, cei care nu stiti, aflati ca am fost si casatorita. :)
Numele meu de fata este Dobre, dar asa de mult mi-am dorit numele de Laiber incat l-am luat de sot pe renumitul sensei autohton de Ninjutsu, Aikijutsu etc. :P - Stefan Cristian Laiber.
Adevarul este ca suna prea bine Sabina Laiber, decat Sabina Dobre. :D
Mi-am dorit de mica sa fiu actrita, culmea e ca am reusit prima data sa fiu pe o scena micuta cu un rol mic, mic la varsta de 33 de ani in piesa "12 oameni furiosi" regia Andreea Cauc - Teatrul de Arta Bucuresti, si numele era important, asa ca de 11 ani port acest nume.

Am practicat arte martiale doar pentru mine, nu am tinut sa am grade si centuri negre... pe strada nimeni nu te intreba cati dani ai.
 :)  Oricum artele martiale educa practicantii sa evite orice conflict!!!






























13 decembrie 2003 o zi in care am avut noroc alaturi de mama si soferul Cristian Laiber.
Pozele sunt inca cutremuratoare pentru mine. Nu stiu sigur si daca problemele de sanatate sunt din cauza acestui accident, dar este clar ca in 2012 dupa primul RMN mi-a intrat un pic mai mult frica in oase, dar deja acum sunt cam nesimtita si daca mor si maine - nu am nici o treaba.
Oricum moartea ca si nasterea e imprevizibila de cele mai multe ori. 
Venim pe rand si murim pe sarite.
Visul "Poarta catre tine" deja e pus in miscare. :)
http://sabina-laiber.blogspot.ro/…/uff-trec-si-peste-asta-c…






L-am iubit enorm pe acest barbat C.L. timp de mai bine de 7 ani pana intr-o zi de iulie cand l-am inselat cu o femeie (spunandu-i imediat dupa, dar el a acceptat cu o singura conditie: "sa nu imi modific comportamentul fata de el" si nu dupa mult timp am aflat ca si el ma insela de mama focului.
Dupa 6 ani de prietenie si 1 an si cateva luni de casatorie drumurile noastre, in anul 2006, s-au despartit, el recunoscand ca "m-a iubit ca pe o sora" si ca l-am usurat de povara unei casnicii apasatoare.
Ii multumesc acestui om, Stefan Cristian Laiber, pentru toate clipele minunate si pentru tot ceea ce am invatat de la el:
- arte martiale traditionale: ninjutsu, aikijutsu, kenpo karate, tai chi, Iaido, penchak sillat, hapkido,
- adevarul doare, dar lumineaza
- sa descopar si lumea nevazuta
- sa citesc si altceva decat literatura clasica
- Mikyo... meditatii sub cascade si in rauri montane
- sa iubesc si mai mult calatoriile
Nu regret o clipa nimic din ceea ce am trait cu acest om!
Sa fie sanatos si fericit!
Ma bucur ca am divortat si fiecare dintre noi si-a urmat visul, visele!
Ma uitam mai devreme la filmarile ce urmeaza sa le vedeti si dumneavoastra si ma gandeam: am avut mai multe vieti intr-o singura viata!



Septembrie - pctombrie 2009 am fost dansatoare in clubul Jhankaar din Londra...
Doamne, ce experienta!!!

Şi am adăugat multe poze şi filmuleţe cu mine şi alte persoane din diferite ipostaze şi evident am avut reacţii.
Au fost mulţi care au spus că mă folosesc de imaginea lor şi au insistat să şterg poze cu ei, chiar şi fostul consort a insistat să nu mă folosesc de imaginea dumnealui. 
Incredibil cât ţin oamenii la imaginea de sine! Vă daţi seama m-am găsit şi eu să pun pe Facebook toate cele.Să îmi fie ruşine! Dar, pe bune,dacă îmi e!
Avand într-o vreme porecla Xena... da, sunt războinică când e vorba de adevăr şi nu reacţionez decat dacă nu sunt călcată pe bătături. :)

Adevărul este că nu am nimic de ascuns, dar unele persoane au. 
Astfel că pagina se va şterge în 9 zile.
Mi-am dat seama cu ocazia aceasta cine este pro, dar mai ales cine este contra în ceea ce mă priveşte.
Până la urmă cine mă preţuieşte alături ştie de ce şi pentru ce.
Mă bucur că am alături oameni frumoşi în care cred şi ei cred în mine!
Să fie într-un ceas bun! 
Cele bune să se adune, iar cele să se spele!

Lidia Nica MULT SUCCES SABINA ! Toti suntem calatori,prin viata noastra.... prieteniile,sunt ”halte” sau ”gari”... fiecare ,poarta o masca (sau mai multe :( unii au curajul de a-si asuma repercursiunile faptelor lor, altii nu. ”Sa ridice primul piatra - cel ce nu a pacatuit in viata lui,cu nimic...” . 
Toti vrem sa schimbam lumea.... dar lumea ne schimba pe toti. Importanta,ramane doar calitatea de OM.