13 ianuarie 2018

Confesiune

Sabina
Am inceput sa vorbesc azi

:)
Si cum e?
Dar nu trebuia mai multe zile?
Cum ti s-a parut?
Sabina
Iti las scris mai incolo
Multumesc pentu intelegere!
:)
Sigur... ok... no rush :)

Sabina
Am fost plecata si de aceea nu ti-am putut vorbi
Sabina
Da, trebuia sa fie mai multe zile, doar ca atat cat a fost... a fost suficient. O sa fac la vara asa cum trebuie si poate chiar mai mult de 7 zile. In 2006 am tacut 3 zile. Acum 5 zile jumatate. Am depasit. E ok. Sunt mai linistita. Mai concentrata si fac cam ce doresc, dar nu inainte sa ma gandesc - macar pana la numar la 10 in gand.
Sabina
:)
Sunt recunoscatoare pentru tot ce traiesc. Mi se confirma inca o data ca dupa fiecare moment in care ma gandesc serios sa ma omor.... se intampla sa ma reinventez.
Este clar si limpede ca am nevoie de mine in mine. Am permis sa fac altor persoane pe plac, iar pe mine sa ma plasez in plan secund. Nu procedam deloc corect.
Asta nu inseamna ca imi fac inima de piatra. Doar ca nu imi voi mai permite sa fac ceea ce imi ingradeste libertatea interioara.
Am cautat toata viata-mi o iubire neconditionata
Nu mai caut
Daca apare ca o boare bine, daca nu, oricum, am multe de facut.
Si e buna tacerea, dar si iertarea, si totusi cea mai sacra este iubirea de armonie.
👍1
Sunt inca in proces de asimilare de informatii
Am muuult, multe de invatat de la mine si din raportul interactionarii cu ceilalti
Dar sunt si voi fi mai precauta cu persoanele cu, care iau contact
Imi voi urma motto-ul personal
Imposibilul e mereu posibil, anormalitatea fiind factor de progres.
👍1
Recunosc ca ma ghidez si dupa ceea ce a spus Thales din Millet
"Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intreg universul."
Si mai un psalm
In fine
Sper ca esti ok si iti vezi frumos de viata ta.
;)
Ai grija de tine si de cei de langa tine! - este o urare care mi-o fac si mie. 😛
Seara inspirata si spor la relaxarea mintii de peste zi pe care o faci citind!

Mh
Am citit cu atentie
Foarte frumos :)
Ce inseamna pent tine iubirea neconditionata, de ce e nevoie de ea in viata ta?
Care sunt conditionarile?

Discuţie interesantă purtată în miez de noapte pe Facebook

"Pitesti Pitesti
11 ianuarie la 11:38 · 
Incă o zi de tratament şi da, e adevărat că durează ani de zile înainte să ne simţim în viaţă... în tot acest timp petrecut cu efectele secundare ale chimioterapiei, radiaţiilor şi altui medicament care ajută organele să se recupereze, dar nu s-au mai întors. La 100 % din cauză că sistemul imunitar s-a înrăutăţit, a devenit slab şi lipsit de putere.
Desigur, în cele mai dificile momente ale vieţii, îţi vei da seama cine sunt prietenii tăi adevăraţi şi cei care te apreciază, chiar şi pe această mică listă a unor membri ai familiei.
Din păcate, la fel ca majoritatea prietenilor, prietenii fb nu scapă de această realitate, sunt mai uşor de pierdut în mijlocul poveştii tale. Ţi se spune "dragă prietene" din păcate nu ţi-au citit mesajul când au văzut că e lung. Mai mult de jumătate s-au oprit din citit. Unele dintre ele pot fi deja în următorul mesaj în noutăţi.
M-am decis să postez acest mesaj pentru mine şi, de asemenea, să sprijin familiile prietenilor şi familiei care au luptat cu cancerul, această boală teribilă care îi afectează pe cei care suferă şi pe cei dragi care urmează până la sfârşit...
Acum mă întorc la cei care au timp pentru a citi acest mesaj până la sfârşit... un mic test, dacă este aşa, doar pentru a vedea cine citeşte, şi cine îl împarte fără să citească.
Dacă ai citit totul, sper că Dumnezeu te va ajuta şi-ţi va proteja fiecare moment din viaţa ta.
Cancerul este un inamic foarte invaziv şi distructiv pentru corpurile noastre. Chiar şi după încheierea tratamentului, corpul rămâne în şanţ, pe o parte a vieţii, pentru a încerca să repare şi să trateze daune cauzate de tratamentul bolii. E un proces dureros şi foarte lung.
Te rog, în onoarea unui membru al familiei sau a unui prieten care a murit de cancer, sau care continuă să lupte împotriva acestei boli, copiază şi lipeşte acest mesaj ca pe o postare pe fb-ul tău.
De câte ori i-am auzit pe alţii spunând: "Dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să mă suni, eu voi fi acolo să te ajut".
Aşa că pun pariu că majoritatea au văzut acest mesaj (May - chiar citit până la sfârşit) şi l-au postat pe peretele lor, pentru a-şi arăta sprijinul pentru familia / prietenul care poate lupta.
Dacă ai făcut-o se încheie cu a copia şi a lipi - nu distribui acest mesaj.
Aş dori să ştiu cine este capabil să investească un minut din ziua sa şi să citească până la sfârşit.
Dacă ai terminat, scrie "făcut" în comentarii. Ca să-ţi pot mulţumi."


În urma acestui mesaj, postat de o fostă colegă din şcoala generală, am avut bucuria de a purta o discuţie interesantă cu un om matur:







10 ianuarie 2018

Am încetat să tac şi mă simt mai înţeleasă.... cu mine... de mine...

http://devorbacutine.eu/10-cele-mai-bune-sfaturi-spuse-de-osho/


Da... am încetat să tac din gură... hai să scriu corect: Am încetat să tac - . -
.PUNCT.


 La ora 07:10, data 09.01.2018 am început să vorbesc cu mine în oglindă. Să cânt cum pot şi eu.... Maria Tănase melodiile:
"Blestem", 
şi



.PUNCT. apoi am coborât la ai mei şi am vorbit cu mama şi tata.... le-am comunicat că plec la Câmpulung Muscel să mă plimb şi să mă întâlesc cu profu' de istorie.
Plecată am fost şi m-am întors mai bogată cu o carte pe care mi-o doream de câţiva ani: 
https://nemira.ro/sfarsitul-copilariei-paperback şi cu un inel gen verighetă primite de la Sorin. Dar cel mai important m-am întors peste medie de bogată de paharele de vorbă "băute cu o sete nebună... " cu un potenţial bun prieten şi cu mama acestuia.
Mama şi copilul mi-au zdruncinat credinţele minţii şi mi-au dăruit sfaturi gen: "nu munci prea mult pentru că astfel nu ai timp să te bucuri de viaţă", "respiră,! respiră...", "mai calm...", "uitarea e benefică pentru rănile adânci, aşa că e bine să uiţi, dacă nu poţi ierta încă", "mănâncă doar ce îţi place şi doar când simţi să mănănci ordonat şi curat".... Da... Acum încă asimilez ceea ce am primit cu atâta dăruire gratuită.PUNCT.
Nu am mai simţit să scriu repede că nu mai tac... Până la urmă nu am tăcut pentru nimeni altcineva decât pentru mine... şi mai am câteva bătălii bune şi durecu mine, dar din care să ies cu fruntea sus şi pieptul înainte zâmbind.
Da, e de bine! Voi scoate la iveală tot ce e mai bun din mine...penru mine, automat şi pentru tine... pentru că în mine zac zăcăminte de memorie colectivă moştenită de la părinţi, buni şi străbuni... străstrăstrăbubunini.PUNCT.
Ne vedem în curând într-un PUNCT şi vom construi o linie continuă sau discotinuă în funcţie de lungimea de undă pe care suntem, vom fi, dar mai ales în cea în care dorim şi vrem să fim.
Am întredeschis poarta către mine şi licăre acolo ceva în universul meu existenţial... e poartă grea şi încă sunt mică, dar mai pap ceva, mai citesc: o carte, un om, un suflet, o piatră, un fir de iarbă, etcetera. -.... - privind cerul şi simţând pământul sub tălpile goale.
Gânduri pure să ai şi inima deschisă să o laşi, să îi permiţi să fie... către universul tău existenţial.
Mulţumesc din tot sufletul pentru înţelegerea şi iubirea dezinteresată pe care mi-o porţi atunci când o merit cel mai puţin! 
Divinitatea din mine salută divinitatea din tine cu un zâmbet oate tâmp, dar sincer şi în acelaşi timp ghiduş. :)

8 ianuarie 2018

M-am hotărât să tac timp de o săptămână - ziua IV partea a 2-a

O singură dată am iubit în viaţa asta un bărbat! Şi poate mulţi care mă cunosc superficial cred că e vorba de fostul soţ, dar nu despre el e vorba, ci despre acel el care mi-a scris aceste scrisori în urmă cu aproape 19 ani:















L-am mai căutat după divorţul meu, dar deja era în America. Acum ştiu că tot pe acolo e... căsătorit cu o tipă faină ca el şi au 3 fetiţe minunate! Mă bucur mult din tot sufletul pentru ei, şi în mod special pentru el! Mulţumesc, Costi, pentru că mi-ai oferit ocazia în viaţa asta să iubesc pur şi necondiţionat! Sper să mai pot simţi dragoste pură. cândva, cu altcineva, dar toate la timpul lor dacă e să fie.
Ai grijă de tine, suflete, oriunde ai fi!

M-am hotărât să tac timp de o săptămână - ziua IV

Da... încă tac şi o fac bine... Mult mai devreme am fost să duc gunoiul şi am zis să strâng şi de pe canal... tot am vrut eu să mă fac gunoieră cândva, dar nu angajau persoane cu studii superioare... E mai curat ppuţin, să observ până când. :)
Ajunsă prin dormitor, că pe hol deja era cam frig... am început să mă uit la televizor pe Tvr 2 ... emisiuni interesante...
Apoi cum trăgeam eu aşa din pipă mă gândeam că îmi e dor să vorbesc, dar nu ţin musai să o şi fac. Aşa că mi-am adus aminte de anul I sau II  ... uite că nu mai ştiu...  din facultate când m-am împrietenit o perioadă cu surdo-muţii de la Asistenţă socială... doream să învăţ să vorbesc ca ei.... a fost aiurea că erau destul de circumspecţi că o auzitoare vrea să stea cu ei... nu mai ştiu ce s-a întâmplat că am fost eliminată din grupul lor... parcă era vorba de un băiat şi o fată care se certau din cauza mea că eram pe acolo prin cămin pe la ei... am mai păstrat pe vremea aia legătura cu o fată de la Bucureşti studentă la Piteşti pe care am invitat-o la mine acasă şi i-am pus desene animate la calculator, parcă Anastasia... da, cum să audă ea? şi mi-a zis să dau la maxim că va auzi vibraţiile... subtitrarea o ajuta să înţeleagă ce e vorbea pe acolo prin desenul animat. În fine... Ştiam de părintele  Constantin Onu

 , l-am văzut o singură dată şi am vrut să vorbesc cu el, dar parcă nu era momentul atunci.... mda... când o fi să fie... Interesant că acum câţiva ani buni am dat de fratele părintelui Nicolae Onu care face cruci: 
Interesant... doi fraţi pătaţi de credinţă adevărată în Dumnezeu... sângele apă nu se face şi uite doi fraţi cu iubire pentru Dumnezeu! Respect amândoura!
După ce mă uit la limbajul mimico gestual mă gândeam că mi-aş dori să învăţ să vorbesc tăcând.... mai ales că eu nu aud prea bine cu urechea stângă... moştenire de familie... tata, sora tatei, etc. ... o verişoară din partea mamei nu aud prea bine... sunt într-o ureche. :)
De dimineaţă am început să fac poze din camera alăturată. 2 cămăruţe am.E bine acasă! Am observat că geamul e murdar :( , logic că doar nu locuieşte nimeni pe aici de multă vreme, doar oaspeţi din când în când.




 Find în camera alăturată am dat peste nişte amintiri foarte importante. Voi începe cu cea mai importantă: - unica scrisoarea de la mătuşa mea Mihaela Vasiliu - Îmi e cel mai drag suflet care e de foarte mulţi ani la ceruri! ... azi îmi permit să plâng... 



Acum va urma scrisorile de la cele mai bune verişoare ale mele cu, care am corespondat multă vreme. Ele sunt mai mai mari ca mine şi am avut multe de învăţat de la dânsele. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce mi-aţi dăruit, iubite verişoare!
Este vorba de Gabriela Popa şi Lili Andronache:
- scrisori de la Gabi:


- scrisori de la Lili:





Lili este în Italia şi Gabi în Franţa.... nu ne mai vorbim decât foarte rar virtual... dar... sângele apă nu se face. Sunt mândră că sunt verişoarele mele primare!
Urmează mai încolo să revin la alte persoane cu, care am corespondat şi nu se supără că fac public gândurile din răndurile de acum mai bine de 10 - 15 ani, chiar 20 de ani.
Cam aşa arată acum în camera alăturată:



Eu mi-am păstrat amintirile, şi asta pentru trecutul a creat prezentul şi prezentul creează viitorul. Nu uit de unde am plecat, dar nici nu voi mai insista să rămân la amintiri frumoase, dureroase, amuzante din trecut. Vomit acum totul în scris şi apoi îmi văd de al meu vis: Poarta către mine - Poarta către tine!!!
E ziua a 4-a de tăcere absolută cu oamenii... la ora 19:00 voi intra în ziua a 5-a... încă puţin, dar ştiu că deloc uşor până ajung în ziua a 7-a şi o să am altă voce...