13 iunie 2018

Murim în fiecare zi câte puţin

Cea mai mare dorinţă a omului este să fie nemuritor, dar este imposbil şi trebuie ca fiecare să se împace cu gândul că vine o zi în care nimic nu va mai fi.
Speranţa că dincolo de moarte există o altă viaţă râmâne doar o dorinţă.
Fiecare zi este un dar care te ajută să îţi explorezi fiinţa în mediul înconjurător.
Creierul este cel mai important. Foloseşte-l în mod pozitiv!

1 iunie 2018

Virusul HIV - durere mai ales psihică pentru purtători

I-am promis vărului meu că nu voi scrie despre el decât atunci când nu mai e şi mi-am ţinut promisiunea.
Aseara am primit vestea că a murit răpus de virusul HIV. 
Ştiam de când eram mică că are aşa ceva, dar asta nu m-a oprit să petrec clipe minunate alături de el.
Întotdeauna el a evitat să comunice că are acest virus de frică că va fi înlăturat. 
Sunt mulţi oameni care l-au cunoscut şi nu au ştiut de ce el era mai introvertit, iar acum sunt şocaţi de decesul lui.
Atât părinţii, cât şi fraţii au ascuns de gura lumii despre boala lui. 
De ce? 
Unii oameni nu sunt în temă cu acest subiect şi găsesc nod în papură...

Voi reda mai jos de pe site-ul https://unopa.ro modalităţile de transmitere a virusului HIV:
  • CUM SE TRANSMITE HIV?
HIV se poate transmite de la o persoană infectată la altă persoană prin următoarele fluide:
–          Sânge (inclusiv sânge menstrual)
–          Material seminal
–          Secreții vaginale
–          Lapte matern
Sângele conține cea mai mare concentrație de virus, urmat de material seminal, urmată de fluide vaginale, urmat de lapte matern. Activități care permit transmiterea HIV:
–          Contactul sexual neprotejat (vaginal, anal, oral)
–          Contactul direct cu sânge infectat:
    • ace de injectare a drogurilor,
    • transfuzii de sânge infectat (ceea ce s-a putut întâmpla până în anul 1990), ace nestirilizate din cabinete de stomatologie, de tatuare, etc.
–          De la mamă la copil (în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau prin alăptare).
  • CUM NU SE TRANSMITE HIV
Următoarele fluide corporale NU transmit HIV:
–          Saliva
–          Lacrimile
–          Transpirația
–          Fecale
–          Urină
HIV nu se transmite prin activitățile de zi cu zi, prin contactul cu mâncare, haine ori atingerea obiectelor.
NU poți fi infectat cu virusul HIV:
–          De la un ac steril de la o clinică sau alt centru de sănătate
–          De la o mușcătură umană
–          De la o mușcătură de insectă, inclusiv mușcătură de țânțar
–          De la un animal
–          De la conviețuirea în aceeași casă cu o persoană seropozitivă
–          De la atingere, sărut, îmbrățișare, strângere de mână;
–          De la tuse, strănut;
–          De la băi, bazine, adică prin apă;
–          De la folosirea unui cuțit/furculiță/lingură/ceașcă/farfurie utilizată întâi de o persoană seropozitivă
–           De la prosoape, clanțe de uși, telefon, computer, jucării etc.

În încheiere voi posta câteva mesaje dintre mine şi vărul meu care s-a stins aseară la numai 30 de ani.




Nu a mai apucat să scrie, dar poate alţi purtători de virusul HIV îşi fac curaj şi scriu despre acest virus şi viaţa lor.

Sanătate şi inspiraţie în toate să avem!

30 mai 2018

Experienţa mea de viaţă nu se aseamănă cu a ta

Ştii că prin ceea ce treci tu nu are nimeni cum să înţeleagă?
Numai tu filtrezi informaţia pe care o primeşti prin toate simţurile fiinţei tale.
Dacă auzi pe cineva care îţi spune că "te înţeleg" este doar o formă de a încerca de a empatiza, dar nu are cum să simtă ceea ce simţi tu. Suntem unici şi simţim diferit oricât s-ar scoate în evidenţă că altcineva se poate pune în pielea ta. Nu există reţete de fericire, ci există doar căi personale de îndeplinire a destinului tău uman.
Am hotărât să trăiesc simplu şi curat de câţiva ani şi reuşesc fără să mă incomodez pe mine sau pe altcineva.
Adesea observ că oamenilor din jur le place să fie ascultaţi şi îi ascult atunci când decid că timpul îmi permite. Am aflat în ultima perioadă multe poveşti de viaţă şi mă bucur când întâlnesc oameni care îşi deschid sufletul. Realizez că sunt situaţii în care oricât ai dori să ajuţi pe cineva nu ai cum şi atunci las lucrurile să se întâmple de la sine. A forţa pe cineva în nici o situaţie nu e o soluţie. Îmi trec multe gânduri prin minte şi le voi linişti cu un somn bun.
Sunt recunoscătoare că am posibilitatea să scriu, să spun ce gândesc, să am VIAŢĂ!

De ce să mă despart de tine?

În viaţă întâlnim tot felul de persoane, dar sunt unele fiinţe care îţi intră în suflet şi nu mai ies de acolo chiar dacă se duc pe alte tărâmuri încă necunoscute de cei vii.
Este atât de simplu să alegi să suferi, dar dacă înţelegi că moartea este doar o trecere sau poate doar o altă călătorie atunci îi urezi drum bun celui care a plecat.
Am învăţat că nimeni nu aparţine nimănui, doar amintirile rămân.
Fiecare om are în el mii de casetuţe de memorie pe care le păstrează uneori neştiind că unele chiar sunt acolo în el.
Când pierzi pe cineva de pe pământ, câştigi un suflet dincolo de spaţiu şi de timp.
Nimic nu se pierde, totul se transformă era o vorbă.
Atât bucuria, cât şi tristeţea ne transformă gândirea, automat şi viaţa.
O să spui că am scris tâmpenii ca mulţi alţii. Da. Am scris doar ce mi-a trecut prin cap. E un fel de descărcare a minţii mele de gânduri. O poţi face şi tu în felul tău fără să judeci pe nimeni cum o face în felul său.

15 mai 2018

Discuţie cu o fetiţă de 5 ani

Discuţie cu o fetiţă de 5 ani în maxi-taxi:

- Te-ai trezit, tu? 
- Da. Am dormit bine. Tu nu ai dormit?
- Eu nu dorm ca ăia bătrâni după-amiaza.

Mă face să zâmbesc şi o întreb câţi ani are. Îmi spune mândră că are 5 ani.

-Auzi, tu, dar ţie nu îţi place să mergi cu trenul?
- Ba da. Am ales azi maxi-taxi să te întâlnesc pe tine.


Copila zâmbeşte ea de data aceasta.


- Ai fraţi?
- Am 2 fraţ0i şi 4 nepoţi.
- Mă cheamă Vanesa. Pe tine?
- Sabina. Îmi place numele tău. Vine de la Vanesa Paradis, cred. 


Copila repede se întoarce cu faţa la mama ei şi mândră îi spune că ea vine din Paradis.


Maxi-taxi ajunge în staţia unde coborâm. Vanesa îmi spune că acum va merge cu trenul. Îi zâmbesc. Mă reîntâlnesc cu ea din nou în staţia de metrou unde dansa de bucurie că aşteaptă trenul.
Îi fac cu ochiul şi îi zâmbesc şi mă urc în metroul care deja ajunsese. 

Încă zâmbesc la gândul că cei mici se bucură de orice, iar unii copii mari fac figuri.

Zi plină de zâmbete!

Dialog libelule

Discuţie la drum de seară între două libelule:
- Cum ţi se par oamenii?
- Sunt majoritatea plini de lumină, doar ca nu îşi întind aripile ca noi să zboare către necunoscut.
- Suntem superioare lor?
- Nu. Oamenii au alt scop pe Terra.
- Care?
- Să se descopere pe ei în primă fază prin ceilalţi şi apoi să ajungă să îşi exploreze universul interior. Ochiul minţii lor va lumina într-un final ca farul unui port.
- Hai să privim oamenii cum dorm!
- Hai!


E de bine!

Ne iubim cu intensitate pe noi înşine, chiar şi atunci când ne minţim că nu suntem cu adevărat cum ne dorim să fim.
În viaţă învăţăm zi de zi să ne preţuim tot mai mult. 
Un aşa zis rău e cu siguranta un bine pentru sine.
Contează mult cum ne poziţionăm în faţa faptelor împlinite. 
Continuăm să ne amăgim până când ajungem să luăm 10 în catalogul personal. 
Succes la note mari! Sunt bune şi notele de trecere la subiecte care nu ne înalţă spiritul către sinele superior.



3 mai 2018

Câinele şi marea

În spatele meu e mare agitaţie... oamenii beau nu numai apă... se aud urlete şi muzică de toate felurile în afară de manele... fetele şi băieţii (mulţi adolescenţi prin zonă) sunt îmbracati care mai de care mai cool... am citit afişe cu mesaje atât de impertinente - "cerşit" bănuţi pentru alcool sau întors acasă... am văzut adolescente care fac codiţe colorate... am simţit multe miresme de mâncare, dar mie mi se pare fascinantă MAREA... piatra de lângă mine este pe post de minge - am învăţat să mă bucur de orice îmi iese în cale care îmi face bine. 
Valurile mării mă liniştesc, dar mă şi contrariază că nu înţeleg de ce val după val vine către mal... poate doar să mă facă atent să fiu prezent. 

Vama Veche - 29 aprilie 2018

4 aprilie 2018

Fără tine eu nu aş fi eu


Luna este pe cer la locul ei, copacii îşi flutură crengile încă goale, gândurile mele zboară mai repede decât pescăruşii ce dau târcoale şi rotocoale minunatei capitale.
Tu stai ascuns între multe organe şi îmi şopteşti să te las liber.
Tu vrei de la mine să fiu liniştită şi recunoscătoare. Sunt. Am doar grijă ca nimeni să nu te mai atingă cu energie nepotrivită. Te protejez, dar nu îţi dai seama.
Apa curge la vale peste degetele mele deja murate şi se scurge odată cu gândurile mele negre într-o gură de canal de energie. 

Orice ajunge în vârtej şi prin super curăţire devine mister pentru o lume ce bântuie ghidată de norme şi legi.
Tu eşti o enigmă şi eu închisoarea ta. Cheia are un cifru dintr-o viaţă viitoare.
Matematica este esenţa existenţei umane.

Schiţă de gânduri


O întâmplare că m-am născut şi o certitudine că trebuie să trăiesc.
Orice fiinţă umană nu se nşste pentru a muri, ci se naşte pentru a trăi şi dincolo de nefiinţă în memoria colectivă.
Dacă crezi că vei fi uitat doar pentru că nu ai facut nimic deosebit în viaţa ta: te înşeli. Odată ce ai apărut eşti deja parte din întregul societăţii globale.
Tot ce asimilezi în existenţa ta este o contribuţie în istoria umanităţii.
Eşti important/ă, tu!






18 martie 2018

Cine de cine vorbeşte?

"Noi n-am mai schimba nicio vorbă cu cei mai mulţi dintre cunoscuţii noştri apropiaţi, dacă i-am auzi cum vorbesc despre noi în absenţa noastră." - Arthur Schopenhauer
Mda. Observ tot mai des că oamenilor le place să vorbească despre alţi oameni. Puţini vorbesc despre ei înşişi. De ce? Poate pentru că le pasă mai mult de viaţa altora decât de viaţa lor.
Ştiri de la ora 17:00, canapeaua nu ştiu cui, viaţa bate filmul, nopţi fierbinţi, gâzi politici, puii tuturor şi tot felul de formatori de opinie publică care manipulează aproape perfect un popor care e condus în a gândi doar la un trai superficial de consum material.
Sunt stupefiată când mai văd oameni în parcuri care citesc cărţi şi sunt absorbiţi cu totul de filele de carte.
În metrou, tramvai, autobuz sau troleu văd cum oamenii:
      - se joacă tot felul de jocuri încărcate de multe culori
      - scriu neîncetat mesaje pe Facebook sau WhatsApp
      - verifică câte like-uri au şi cine a dat like
      - nu mai zâmbesc
      - nu se mai uită unii la ceilalţi
      - merg cu acelaşi mijloc de transport în comun şi punct.
  sigur consideră că aşa se relaxează. Oare?
Concluzia e că nu am drept să judec pe nimeni, cum nimeni nu are dreptul să mă judece pe mine. O să mă apuc să scriu poezie. ;)

15 martie 2018

Hidrogen pentru oameni: HUMAN

Urmărind acest film:
mă gândeam cât de: urăţi, frumoşi, simpli, complexi, ciudaţi, diferiţi, educaţi, needucaţi, săraci, bogaţi, superficiali, profunzi sunt oamenii.
Ce ne animă existenţa?
Instinctul de supravieţuire a speciei din care facem parte.
Dar să nu omitem că mulţi dintre noi suntem mutaţii genetici.
Diferenţa dintre noi şi animale nu există. Este doar o iluzie de percepţie a fizicului.
Exact cum nici Dumnezeu nu există decât dacă nu crezi în existenţa lui.
A căuta răspunsuri la întrebări de genul: "de unde venim? de ce ne-am născut? unde ne îndreptăm?" sunt pierdere de vreme!!!
Din punctul meu de vedere este să simţi 100% că trăieşti şi să îţi dai voie să simţi în interiorul tău tooot: iubire, ură, mirare, admiraţie, recunoştiinţă, dar mai ales să simţi că TRĂIEŞTI: RESPIRI în primul rând pentru tine, apoi să ai grijă să nu îţi miroasă gura când respiri în preajma altora. :)
Atât timp cât viaţa asta ţi-o dedici prin a învăţa, a învăţa şi a merge mai departe şi mai departe deja eşti un explorator care atunci când închizi ochii pentru vecie a meritat că ai trăit pe Terra!

20 februarie 2018

Ellen Greve - Jasmuheen - New Age

De ani de zile o studiez pe această femeie:- Ellen Greve - Jasmuheen - şi cred că soseşte cât de curând acel moment în care să adopt traiul său de viaţă...

Mă fascinează să îmi depăşesc limitele mentale şi uneori am reuşit, alteori am dat greş, dar am învăţat că pot dacă vreau cu adevărat ceva.
Lumea mi se deschide, podurile mi se deblochează, iar cheile potrivite sunt deja în lacătele de la uşi închise...
M-am născut să descopăr lumea şi să mă bucur de toate sentimentele pe care le trăiesc. Am realizat într-un final că viaţa mea (la maturitate) nu depinde de nimeni altcineva, decât de gândurile şi acţiunile mele.
Să fie bine, că rău e uşor a fi... să fie bine pentru mine, să fie bine pentru tine, să fie bine pentru toţi cei care chiar nu ştiu ce e ăla bine.

E mult efort în spatele unui eveniment

Cine crede că a organiza un eveniment cultural este uşor...
se înşală amarnic.
Când comunici cu oameni diferiţi din diferite domenii de activitate este un efort colosal, dar eu am ştiut întotdeauna că pot să fiu un catalizator.:)
Am întânit în ultimii 7 ani tot felul de oameni... artişti cu renume care m-au dezamăgit cu ego-ul lor cât China..., dar am avut puterea să trec peste toate aşteptările mele de la ceilalţi şi să am speranţa că până la urmă voi organiza evenimente cu oameni de calitate. 
Anul acesta va fi un eveniment diferit, tocmai pentru că eu m-am poziţionat altfel decât în ceilalţi ani faţă de mine în primul rând. :)
Nebunia mea cu acest proiect "Poarta către tine" va fi până la urmă dusă la bun sfârşit şi voi demonstra cu ajutorul celorlalţi (care gândesc ca mine) că într-adevăr ARTA şi CULTURA pot "salva"  şi uni cetăţenii oricărei societăţi de virusul manipulării în masă. Românii au o multitudine de motive să fie mândri de ei şi de ţara în care s-au născut!!!
Eu sunt mândră de faptul că m-am născut în mijlocul României: Mediaş!!!
Fac tot ce îmi stă în putinţă să scot în evidenţă FRUMOSUL sub toate formele lui în ţara mea: ROMÂNIA!
Puteam să plec de atâtea ori din ţară, chiar am avut câteva încercări, dar ceva mă ţine cu forţa pe acest pământ românesc.
Să fim sănătoşi şi să facem fiecare cum e mai bine nouă înşine şi apoi şi celorlaţi din jurul nostru!
Pentru evenimentul din 3-4 martie, 2018 am mari emoţii. 
Cu cât avansez mai mult în vârstă îmi dau seama că sunt mic copil pe lângă cei care promovează arta şi cultura în România.În fine... Sper să iasă mai bine decât în toţi ani şi la anul să fie şi mai bine. Sănătoasă să fiu! 

http://poarta-catre-tine.blogspot.ro/2018/02/afis-eveniment-descopera-arta-3-4.html

12 februarie 2018

- Cititorule, s-ar putea să nu fiu la înălţimea aşteptărilor tale... !



Mă uit din nou în trecut... ai putea spune că nu e bine... că trecutul e trecut şi să îl las acolo unde e...
Mda... dar trecutul meu a creat prezentul meu.
Lansam în 2012 la Ipoteşti prima mea carte... nici nu am vrut, dar mi s-a cerut de către cititorii blogului meu...
Când sunt rugată de mai mulţi oameni să fac ceva: fac.
Îmi place să ajut, să mă dedic cu totul altor oameni... îmi place să fiu utilă societăţii în care trăiesc.
Mă uitam: în lumea virtuală ce am făcut în ultimii 5-6 ani... nu sunt mulţumită total, dar măcar nu am stat pe loc... m-am mişcat cât am putut şi pe unde am putut... am încercat să promovez oameni buni într-o lume în care valorile sunt non-valorile... am încercat... poate uneori am reuşit...
Acum mă gândesc că foarte mult nu m-am schimbat... sunt tot o visătoare... sunt tot o "puştoaică" care crede într-o lume posibilă mai bună... sunt tot eu care cred că tu şi tu suntem în esenţă prieteni la bine şi la greu... sunt tot eu care am credinţa că oamenii sunt buni şi dacă sunt oameni răi asta se datorează doar fricii lor de moarte socială sau de moarte fizică...
În trecut mă enervam foarte tare când observam superficialitatea unor oameni... acum nu mai dau importanţă oamenilor plini de ego.... acum am înţeles că nu pot schimba pe nimeni şi că nu pot forţa pe nimeni să facă ceea ce nu doreşte să facă...
Acum poate sunt mai înţeleaptă cu 10% decât acum 5-6 ani şi asta doar pentru că am trăit intens fiecare clipă şi am realizat că viaţa e scurtă şi nu mai am timp să pierd timp.
Poate doar acum am deschis într-adevăr poarta către mine... poate.
În data de 3-4 martie a acestui an voi fi din nou organizatorul de bază a evenimentului "Descoperă ARTA!" în spaţiul expoziţional "Casa Cărţii" - Centrul Cultural Piteşti a Asociaţiei Poarta către tine. Am emoţii, dar ştiu că emoţiile mereu mi-au fost constructive.
Cititorule, nu te îndemn să vii să vezi ce se va petrece acolo, că s-ar putea să nu fie la înălţimea aşteptărilor tale şi chiar nu doresc să dezamăgesc pe nimeni.
Acum mi-au venit în cap aceste versuri ale lui Ion Minulescu din poezia "A XI-a poruncă":

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

8 februarie 2018

Discuţie în metrou - incredibil cât de siguri pe ei sunt unii bărbaţi!


Un biet paznic fustangiu mă abordează în metrou cu tupeu invitându-mă la o pizza.
Deja zâmbeam. Că era clar că el dorea o altfel de pizza.
Îi spun pe un ton cât pot de politicos că nu îmi place să mânânc pizza... la care el întinde coarda răbdării mele la astfel de abordări îndrăzneţe şi mă întreabă ce îmi place să mânânc... îi spun că nu îmi place să fiu abordată de indivizi libidinoşi ca el. Se uita cu o privire goală la mine dându-mi de înţeles că nu a înţeles. :) Îi spun pe limba lui: nu permit anumitor bărbaţi să se dea la mine, mai ales în felul în care o face el. Acum zâmbea el. Îmi spune că înţelege, dar el poate să îmi ofere sărutări pe tot corpul. M-a făcut să râd cu zgomot. Menţionez că nu sunt genul de persoană care să râdă din orice, dar prostia mă amuză şi în acelaşi timp am alergie la ea... îl întreb pe unde e paznic. Mândru, nevoie mare, îmi spune că e paznic de bază la Rafinărie în Piteşti. :)
Zâmbeam din nou că mi-a adus aminte de o perioadă a vieţii mele când am lucrat în dispeceratul de pază şi protecţie la Arpechim S.A. Îl întreb de câţiva "şefi" de pe acolo. Nu îi ştia, deoarece au dispărut cu toţii de pe acolo fiind înlocuiţi de alţi "şefi" de la o altă firmă nouă de pază unde lucrează individul pus pe agăţat la nici 7 dimineaţa.
Îi comunic că am lucrat pe acolo prin 2007 şi cunosc modul de gândire a majorităţii bărbaţilor din pază... omul nu se dădea bătut şi tot insista că el face un sex oral excelent...
Îl întreb ce vârstă are şi îmi spune că tocmai a împlinit 50 de ani. Înţeleg că masculul feroce se lupta cu andropauza. Îi spun clar şi concis: sunteţi sub nivelul meu de interes. Aveţi în cap acum doar: sex şi bani. El mândru îmi spune că câştigă 5000 ron pe lună şi că are o concubină de 27 de ani gravidă cu primul lui copil, dar e bărbat şi îi mai trebuie o femeie între 25-35 de ani şi că eu sunt femeia pe care o caută de multă vreme. Râdeam. El crezând că mă gâdila la urechi cuvintele lui dulci... îl privesc fix în ochii lui cu privire golaşă şi îi spun: sunteţi pedofil! La care el revoltat: nu sunt, doar îmi plac fetele cu cel puţin 20-25 de ani mai tinere ca mine. Mda... îmi dau seama că e ceva mai mult decât afişa el şi îl întreb dacă e lovit la cap... îmi spune că a avut un accident în Drumul Taberei unde s-a dat cu maşina peste cap de 3 ori si că a fost în comă o lună de zile... nu îmi dădeam seama de cât de adevărat era ce povestea... având o oarecare atenţie îmi răspunde, până să apuc să îl intreb eu, că psihologul firmei i-a dat aprobarea de a lucra în condiţii de risc. Deştept psiholog, sunt ironică..., care a aprobat ca un om dezaxat să apere un obiectiv de risc major...
Da, e nevoie de psihologi şi psihiatrii compentenţi în fiecare unitate de lucru în societate.
Adevarată vorba aceea: toţi suntem nebuni, dar nu suntem toţi cercetaţi. ;)
întâmplare petrecută în data de 21 ianuarie 2018

5 februarie 2018

Nu ucide copilul din tine!

Un articol în care mă regăsesc şi îi regăsesc pe părinţii mei şi pe copiii din zile noastre. 
http://www.catchy.ro/parintii-de-azi-nu-mai-au-co-pardon-curaj/93039
Iau contact des cu adolescenţi şi sunt uimită cât de departe sunt de ceea ce am fost eu când eram adolescentă. 
Azi tinerii nu mai citesc, nu mai merg la teatru, concerte de muzică clasică... azi tinerii merg în baruri de la 15 ani şi au preocupări serioase de a se juca sex sau jocuri de noroc sau de a câştiga timp prin a căuta orice pe google sau facebook... în ce lume trăiesc... ştiinţa chiar a învins credinţa (că efortul personal e important pentru dezvoltarea psihica si fizica a fiintei umane)... tot ceea ce a fost odată bun acum e doar un mit... Acum doar dai send  (trimis) şi primeşti un gift (dar) dorit. 
Vorbeam cu mama într-o seara şi îi spuneam: mamă, o să devenim roboţi... întâi roboţii altcuiva şi apoi cu totul toţi roboţi... apoi va fi un boom şi dispărem de pe faţa pământului. Supravieţuitorii o vor lua de la capăt cu descoperirea uneltelor de a se descurca pe un teren arid. Poate şi ei o vor numi memorie colectivă atunci când le vine inspiraţia de a face ceea ce nu ştiau a face...
Originea fiinţei umane nu se ştie de unde ce şi cum, dar eu îmi permit să presupun că noi, oamenii am fost de multe ori pe pământ şi am dispărut de multe ori şi du-te vino ăsta s-a datorat numai dorinţei acerbe a unora care au vrut să stăpânească peste toate fiinţele umane. Doar că universul mereu este într-un echilibru perfect şi când mintea minte şi se minte exagerat suflarea îmbâcsită umană dispare, tocmai pentru a respira o gură proaspătă de aer inspirată şi expirată de suflete vii... 
sunt destui morţi vii care respiră... repet: universul ştie când e supra saturat de ipocrizii sau iluzii deşarte şi îşi are modul său de a înlătura morţii de vii şi a proteja viii de morţi.
Am încă credinţa că Dumnezeul tuturor oamenilor de pe Terra se va îndura de prostia umană şi va da încă o poruncă, musai respectată, omenirii... mi-aş dori să fie: nu ucide copilul din tine!

În poză este mama mea fericită în natură! - a primit un cadou de la mine o călătorie la pas prin pădurea din sat înainte de ziua ei de naştere cu o zi anul trecut.