1 iulie 2011

demult, aproape şi cică departe


Nu ştiu dacă acum gândesc ceea ce scriu..efectiv scriu şi nu ştiu ce cuvinte o să aştern în acest document. Mă gândesc la ea.. la iubire.. mă gândesc la ceea ce cred eu că mă face să trăiesc cu adevărat..
Nu am nimic acum..sau mai degrabă aşa simt că nu am..mă simt de parcă aş fi pe cer înconjurată de mulţi nori şi îngeri..sunt, eu, un înger? Nu. Şi dacă aş fi .. ar fi doar în imaginaţia mea… câtă imaginaţie pot să am…sau poate nu am deloc…negaţii şi afirmaţii care-mi umplu mintea…
Încă nu simt că trăiesc cum trăiesc ceilalţi..parcă e de ajuns să respir adânc şi să mă satur.. Sau e de ajuns să simt căldura unui alt trup..să simt cum cineva se joacă în părul meu..privind cu dragoste spre mine…
Ce e în jurul meu? Ce se petrece cu mine? Ce sunt toate astea care, cică, fac parte din viaţa mea? Am impresia că nu-s nimic… că e doar un teatru şi toate cele sunt decorurile.. dar, de ce, eu, aici? Doamne, dacă exişti şi chiar faci ca luminiţa aceea din mine să fie vie, te rog, te rog mult, dar mult de tot, arată-mi pe ce drum să apuc.. să am un rost..să înţeleg decorurile, să facă parte din viaţa mea… Nu ştiu.. efectiv vreau să simt că traiesc.. da, ştiu: deja traiesc, dar ţi-am zis cum… e de ajuns să iubesc şi să simt iubire .. Oare asta să fie calea mea? Să dezvolt iubire? Să-i fac pe oameni învăţaţi în cele ale iubirii? Ar fi ireal şi nespus de magnific... dar, totuşi, trăiesc pe o scenă în care decorurile sunt mai importante decât însăşi fiinţa.. sau poate aşa văd eu.. poate am alţi ochi, care privesc în altă direcţie..şi recunosc cel mai adesea prefer să privesc spre cer…să văd luna, norii şi stelele.
Unde sunt? Şi de ce simt că încă nu m-am născut ca să trăiesc ca pământean pe acest glob, în acest loc, care ridicol.. îl văd ca un circ?!


nu ştiu... e exact ce simt
şi, crede-mă, că am avut lacrimi în ochi când am scris
nu ştiu ce se va întâmpla cu mine
efectiv nu ştiu
îmi simt sufletul fericit, dar atat de trist când privesc la "decoruri”
încă nu-s o fiinţă socială şi, crede-mă, nici nu vreau
dar cred că nu-s întreagă.. că simt că nu fac parte din decor
offf
scuze
faza e că nu mă simt varză, simt doar ca nu fac faţă a ceea ce mă înconjoară
nu e mediul meu
chiar nu ştiu ce se întâmplă cu mine
ştii mi se întâmplă lucruri ciudate
într-o zi am descoperit că ştiu ce gândesc alţii
în altă zi am descoperit că pot lua dureri de cap sau alte dureri
în altă zi că mi se lipesc linguri şi furculite sau orice metal de mine
da.. ştiu ciudat sau poate atât de normal
ceea ce simţi şi tu de atatea, ori când vorbeşti cu mine
este că ai o stare de bine
da, şi asta am observat e ceva în mine care creeaza stare de bine altora
chiar dacă nu am un fundament serios
dar ceva în mine..ceva mic..neexplicabil face ca ceilalţi să-l simtă
şi să se bucure de el
logic ceea ce mă face să mă simt fericită

acum, mai mult ca nicodată, ştiu că am apărut cu un sens
şi aş vrea să cred că e adevărat
că am venit pe lume cu un dar şi acela e să iubesc..să fac ca ceilalţi să se iubească pe ei înşişi
şi să se răspândească acest sentiment ca seminţele purtate de vânt
aberez... sorry
nu spun că m-am schimbat, ci doar că mi s-a accentuat acea stare care o simţeam de copil
că vreau linişte în jur.. vreau să respirăm cu toţii şi să simţim acel aer pompat până în măduva oaselor
mda...
ştai că acum chiar că nu ştiu ce scriu
cred că din câte ţi-ai dat seama este că mereu am fost în căutari şi încă mai sunt
caut şi iar caut
parcă ştiu că există o comoară
şi o voi găsi şi o voi împărţi
voi da bucată cu bucată până când ea nu se va termina niciodată
tocmai pentru că e suficient să ai esenţă
off
ce e viaţa?
Un mister?
da..poate
ce e viaţa? - se întreabă Sabina şi răspunde:  e însăşi şansa noastră de a ne simţi desăvârşiti. Esenţa supremă! acel - şi + care fac un = şi un TOT
un TOT în TOATE care le ştim şi tot credem că le descoperim
dar ele sunt atât de demult timp în noi...pentru că TOT a fost de la început şi TOT va fi mereu
dar, din pacate, suntem uneori atât de orbi
ce sunt lucrurile materiale, ce e tehnologia?
ce sunt toate astea?
tot ce e în jurul nostru?
sunt părticele din TOT
off
da, chiar că am terminat filosofie


09.11.2006

Ce simt acum? Simt o linişte, dar în acelaşi timp o furtună de sentimente. Ceva mă nemulţumeşte şi nu ştiu exact ce…
Cum e viaţa mea acum? În aşteptare..se pare că e un cumul de cunoaştere.. nu ştiu exact de unde să încep şi unde să mă termin. Acumulez, descopăr, redescopăr şi nu mă satur.. sau, ba da, încep să mă satur, dar undeva în mine e ceva mic care-mi spune: Continuă! Nu vreau să mă opresc aici, vreau din ce în ce mai mult.. vreau să intru şi mai mult în cerc..vreau să fiu în mijlocul cercului, cunoscând ficare cerc din cerc..până ajung la punctul cercului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P