25 august 2011

Aşa am simţit atunci... să te iubesc...


O dimineaţă în care ...
Lacrimi ...
Dor...
Amintiri...
Durere în suflet...
Lacrimi...
Te iubesc!

Iubirea (aşa cum am trăit-o, eu, până acum) pentru mine a fost ...
Când auzi că ţi se spune: "Te iubesc!" e doar pentru momentul acela.
Eu, am greşit crezând că iubirea nu moare niciodată! Dar: moare. Sau, cică, se transformă.
Mulţi au fost cei care mi-au spus cât de mult, cât de bine, cât şi cât, dar au fost doar simţiri şi aberaţii de moment.
De la o vreme nu mai cred în cuvinte, chiar nu mai vreau să cred... sunt concentrată mai degrabă când mă întâlnesc cu el la ceea ce simt în trup.
Cuvintele sunt pentru cei care se lasă minţiţi frumos!
Nu am nevoie de cuvinte, nu am nevoie de dulcegării scrise, am nevoie de simţire!
Îmi eşti alături cât îţi/îmi este necesar, conştientă, fiind, că drumul continuă cu noi sau fără noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P