27 februarie 2012

A fost odată, cândva...

A fost odată, cândva, pe cuvânt dacă mai ştiu când, dar sigur a fost că altfel nu m-aş apuca să povestesc... A fost atunci ca şi cum ar fi şi acum!
Tot am spus că a fost, dar nu am specificat ce a fost şi de ce a fost şi cum a fost, deci a fost cândva, undeva într-un oraş din Europa, într-un colţ de stradă o babă care cerea de pomană. Peste drum de femeia încărunţită de poveştile ei de viaţă era un magazin alimentar din care ieşeau şi intrau oameni de la mare la mic. Maşini forfotau în stradă. Avioane zburdau pe cer. Păsări nu prea se vedeau, doar două vrăbii ce mâncau firmituri de pâine din mâna întinsă a bătrânei.
Semaforul se face roşu. Maşinile aşteaptă, oamenii trec. Semaforul se face verde. Maşinile se mişcă care încotro, oamenii aşteaptă. Bătrâna tot la colţ de stradă cerând pomană.
Trec clipe, trec ore, aceeaşi imagine în acest colţ de stradă. Nimic schimbat. Forfotă. Şi: buuuf!!! Magazinul sare în aer cu toţi oamenii de la mic la mare din el. Semaforul nu mai este nici verde, nici roşu, este pe intermitent. Maşinile s-au oprit. Bătrâna a înţepenit. Oare a murit?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P