14 decembrie 2017

Sunt norocoasă!!!

Bună seara! Bine la mine e "Bună dimineaţa!"  Tocmai ce am ajuns acasă după o zi minunată petrecută in Câmpulung Muscel. Deci... am plecat de acasă cu mama să facă cumpărături, tata deja fiind la Kaufland în Câmpulung Muscel aşteptându-ne, că de' noi cucoanele ne-am mişcat mai greu.  În maxi - taxi îi scriu profesorului meu de istorie din liceu Sorin Barboi dacă vrea să ne vedem în jurul orei 13:00. A zis: "desigur". Zis şi făcut! Ne-am văzut la un pahar de vorbă la cofetăria "Un băiat şi o fată"... Stând de vorbă după aproape 20 de ani de când nu ne-am mai văzut...la un moment dat scot eu din buzunar un breloc oarecum tradiţional făcut hand-made şi il ofer domnului profesor de la Moş Niicolae.  Surprins... alt personagiu mare care nu ştie să primească cadouri  ... profu' îşi ia telefonul şi sună pe un anume domn Nica şi îl întreabă dacă e la vilă. Se stabileşte ora 16:30 întalnirea la vilă. Mă şi gândeam ce are profu' de mă invită pe mine la o vilă... Îmi spune că e vorba despre Vila Goleşti... pauză în capul meu.. nici nu ştiam de vila asta... În fine... detalii legate de "vasta mea cunoaştere" ... Ajungem după o plimbare (cu indicaţii istorice şi arhitecturale) pe străzile din Câmpulung Muscel la Vila Goleşti mai devreme, că întâmplarea a făcut să ne întâlnim cu ghidul ghiduş Nica pe drum când ne uitam la fosta casă a pionierilor... 
De cum am intrat pe poartă am simţit energia bună a locului... Domnul Nica m-a cucerit din prima cu simţul inteligent al umorului pe care îl deţine cu dibăcie. Şi am început să fiu prezentă cu totul pe acel tărâm, până când domnul Nica a pregătit o cafea la balcon, alături de profu' care mi-a explicat ce şi cum prin curte , pe cărarea îndrăgostiţilor... eram pur şi simplu fascinată, chiar dacă dădeam impresia că sunt ca un soldat rece şi dur. Când am intrat în vilă am fost condusă la balcon unde panorama e de vis... domnul Nica a început o pledoarie magnifică şi bine documentată despre locul, plantele, copacii, solul, persoanele, istoria şi zăcământul de aur istoric al Vilei Goleşti. Deci nu ştiam ce să fac să reţin tot, dar nu am reţinut, ceea ce înseamnă că o să mai ajung cu siguranţă pe acolo. Concluzia mea personală este că: sunt o mare idioată că am pierdut atât timp prin capitală şi prin alte locuri ale minţii mele fără să realizez că ceea ce îmi e la îndemână am refuzat să primesc!!! Deci pe caiii cunoaşterii, Sabina Laiber!!! Mulţumesc domnului Nica, domnului profesor de istorie din liceu Sorin Barboi, locului de poveste Vila Goleşti, străbunilor mei, cerului şi pământului că astăzi am avut parte de o palmă zdravănă peste inconştienţa fiinţei mele pământeşti!
Vă recomand să vizitaţi Câmpulung Muscel!!! Pe bulevardul Pardon în drum spre întoarcere spre casă mă gândeam: sunt norocoasă!






 Domnul Nica la un moment dat când îmi povestea despre prima şcoală din Ţara Românească, primul liceu pedagogic, biserica Sfântul Ştefan, etcetera mi se adresează: "Ce ochi frumoşi aveţi, privire pătrunzătoare...v-a înzestrat Dumnezeu şi cu guriţă frumoasă şi aveţi şi gropiţe când zâmbiţi... şi dinţi frumoşi... nu mă mai uit la dumneavoastră! ... mai bine mă uit la domnul profesor, că..." m-a făcut să râd şi i-am recunoscut (evident că nu m-a crezut) că eu de-abia acum o lună am realizat că sunt frumoasă. :) Simpatic foc domnul Nica! Aşa ghid mai raaaaar!!!



La final când să părăsesc acel loc minunat îi spun domnului Nica că vreau să vizitez şi casa servitorilor... cu multă amabilitate mă invită cu bucurie şi acolo... şi cum mă uitam pe acolo am văzut legături împletite de ceapă roşie, recunosc că îmi era foame şi i-am cerut o ceapă. Mi-a zis să iau două. Una am i-am dat-o domnului profesor şi pe cealaltă am păstrat-o eu până acasă când am tăiat-o frumos ca pe un nufăr şi i-am făcut poză în dreptul eşarfei lucrată de mama mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P