8 ianuarie 2018

M-am hotărât să tac timp de o săptămână - ziua IV

Da... încă tac şi o fac bine... Mult mai devreme am fost să duc gunoiul şi am zis să strâng şi de pe canal... tot am vrut eu să mă fac gunoieră cândva, dar nu angajau persoane cu studii superioare... E mai curat ppuţin, să observ până când. :)
Ajunsă prin dormitor, că pe hol deja era cam frig... am început să mă uit la televizor pe Tvr 2 ... emisiuni interesante...
Apoi cum trăgeam eu aşa din pipă mă gândeam că îmi e dor să vorbesc, dar nu ţin musai să o şi fac. Aşa că mi-am adus aminte de anul I sau II  ... uite că nu mai ştiu...  din facultate când m-am împrietenit o perioadă cu surdo-muţii de la Asistenţă socială... doream să învăţ să vorbesc ca ei.... a fost aiurea că erau destul de circumspecţi că o auzitoare vrea să stea cu ei... nu mai ştiu ce s-a întâmplat că am fost eliminată din grupul lor... parcă era vorba de un băiat şi o fată care se certau din cauza mea că eram pe acolo prin cămin pe la ei... am mai păstrat pe vremea aia legătura cu o fată de la Bucureşti studentă la Piteşti pe care am invitat-o la mine acasă şi i-am pus desene animate la calculator, parcă Anastasia... da, cum să audă ea? şi mi-a zis să dau la maxim că va auzi vibraţiile... subtitrarea o ajuta să înţeleagă ce e vorbea pe acolo prin desenul animat. În fine... Ştiam de părintele  Constantin Onu

 , l-am văzut o singură dată şi am vrut să vorbesc cu el, dar parcă nu era momentul atunci.... mda... când o fi să fie... Interesant că acum câţiva ani buni am dat de fratele părintelui Nicolae Onu care face cruci: 
Interesant... doi fraţi pătaţi de credinţă adevărată în Dumnezeu... sângele apă nu se face şi uite doi fraţi cu iubire pentru Dumnezeu! Respect amândoura!
După ce mă uit la limbajul mimico gestual mă gândeam că mi-aş dori să învăţ să vorbesc tăcând.... mai ales că eu nu aud prea bine cu urechea stângă... moştenire de familie... tata, sora tatei, etc. ... o verişoară din partea mamei nu aud prea bine... sunt într-o ureche. :)
De dimineaţă am început să fac poze din camera alăturată. 2 cămăruţe am.E bine acasă! Am observat că geamul e murdar :( , logic că doar nu locuieşte nimeni pe aici de multă vreme, doar oaspeţi din când în când.




 Find în camera alăturată am dat peste nişte amintiri foarte importante. Voi începe cu cea mai importantă: - unica scrisoarea de la mătuşa mea Mihaela Vasiliu - Îmi e cel mai drag suflet care e de foarte mulţi ani la ceruri! ... azi îmi permit să plâng... 



Acum va urma scrisorile de la cele mai bune verişoare ale mele cu, care am corespondat multă vreme. Ele sunt mai mai mari ca mine şi am avut multe de învăţat de la dânsele. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce mi-aţi dăruit, iubite verişoare!
Este vorba de Gabriela Popa şi Lili Andronache:
- scrisori de la Gabi:


- scrisori de la Lili:





Lili este în Italia şi Gabi în Franţa.... nu ne mai vorbim decât foarte rar virtual... dar... sângele apă nu se face. Sunt mândră că sunt verişoarele mele primare!
Urmează mai încolo să revin la alte persoane cu, care am corespondat şi nu se supără că fac public gândurile din răndurile de acum mai bine de 10 - 15 ani, chiar 20 de ani.
Cam aşa arată acum în camera alăturată:



Eu mi-am păstrat amintirile, şi asta pentru trecutul a creat prezentul şi prezentul creează viitorul. Nu uit de unde am plecat, dar nici nu voi mai insista să rămân la amintiri frumoase, dureroase, amuzante din trecut. Vomit acum totul în scris şi apoi îmi văd de al meu vis: Poarta către mine - Poarta către tine!!!
E ziua a 4-a de tăcere absolută cu oamenii... la ora 19:00 voi intra în ziua a 5-a... încă puţin, dar ştiu că deloc uşor până ajung în ziua a 7-a şi o să am altă voce... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Spune, te rog! :P